Sofa

Stau singur pe canapeaua unde obișnuiai să fii
Nu am putut dormi nici un pic, în cazul în care ai fi venit
Doar mă holbez cu indiferență la ușa din față
Încerc să îmi închid ochii și să îmi acopăr urechile
Dar amintirile vin din nou la mine
Inima mea se va opri dacă îmi voi ține respirația?
Doar dorul meu pentru tine se întoarce înapoi.

Sunt singur pe canapeaua unde obișnuiai să fii
Sunt aici, așteptându-te pe tine
Atât de departe de mine, ești atât de departe
Nu am trecut încă peste tine, numai praful rămâne
Așa cum te aștept pe tine.

Nu l-am putut umple singur
Dorul care se răspândește în întreaga cameră
Nu l-am putut pune în inima mea
Din cauza acelei a naibii speranțe
Stând aici singur este o tortură mai mare
Încerc să evadez
Dar mă uit după tine din nou.

Sunt singur pe canapeaua unde obișnuiai să fii
Sunt aici, așteptându-te pe tine
Atât de departe de mine, ești atât de departe
Nu am trecut încă peste tine, numai praful rămâne
Așa cum te aștept pe tine.

Nu pot dormi, întreaga noapte
Până la finalul timpului
Nu contează cât de mult încerc să te golesc.

Sunt singur pe canapeaua unde obișnuiai să fii
Sunt aici, așteptându-te pe tine
Atât de departe de mine, ești atât de departe
Nu am trecut încă peste tine, numai praful rămâne
Așa cum te aștept pe tine.