Recent, o revistă online din SUA numită Slate a publicat un editorial legat de faimoasa rutină coreeană de îngrijire a pielii constituită din 10 paşi şi creşterea impactului acesteia în America. Autorul ne dezvăluie şi un banc unde prietena ei de origine coreeano-americană, profesoară la universitate, îi trimite pentru prima dată măştile ei pentru faţă.

Faţă de majoritatea produselor americane, produsele coreene de îngrijire a pielii au o varietate mai mare şi trebuie aplicate într-o ordine precisă.

Nu e doar un simplu demachiant sau vreo soluţie de hidratare, regimul de îngrijire a pielii necesită o varietate bulversantă de loţiuni de curăţare (incluzând cele pe bază de uleiuri), tonere, tot felul de esenţe, seruri, măşti, creme pentru ochi şi multe emulsii. Autorul menţionează că produsele coreene de frumuseţe sunt din ce în ce mai populare în America, în special cu magazine ca Sephora deschizându-şi propriile secţii.

După ce a relatat experienţa sa plăcută cu produsele coreene, autoarea a scris că aceste produse devin mai populare printre feministele academiciene, citând un post de pe blogul unui profesor: „Am început să văd frumuseţea ca pe o formă de autoîngrijire, în loc de o capcană patriarhală. Multor femei, în special celor de culoare, ni se spune des că suntem folositoare doar, valorose doar când ne dedicăm altora; că îngrijirea de sine e ultimul lucru de care ar trebui să ne preocupăm.”

Aceeaşi prietenă ce i-a recomendat autoarei produsele coreene de rutină e de acord, aducând în discuţie tradiţia spa-urilor şi băilor în Coreea, unde femeile să înţeleg să vină şi să se relaxeze împreună. „Rutina coreeană nu ţine atât de rezultate, „ scria autoarea, „cât de însuşi ritualul.” Aceasta a constatat că e ceva ce împuterniceşte această rutină.

Cu toate astea, autoarea mai accentuează şi majorul decalaj cultural când vine vorba de produsele de „înălbire” ce sunt un lucru extrem de comun în Coreea. Necătând menţionarea faptului că ingredientele nu sunt ieşite din comun (nu înălbesc pielea), aceasta subliniază că limbajul de marketing folosit pe aceste produse (ex.: “White Power Essence”, n/t: „Esenţă de înălbire”) sunt foarte controversiale din moment ce ajung în Statele Unite.

Faptul că autoarea se referă la produsele coreene de îngrijire ca la „o îngrijire total pentru feministe” poate fi oarecum surprinzător, luând în considerare că, în prezent, Coreea de Sud e pe una dintre cele mai joase poziţii printre ţările înalt dezvoltate în Clasamentul Global al Diferenţei dintre Genuri (nr. 144, SUA fiind la nr. 20) cu industria cosmetică foarte bogată şi standardele înalte (la femei, în special). Acest lucru contribuie şi la faptul că ţara are o rată mare la efectuarea operaţiilor plastice.

cr.: soompi

Ceea ce ei i se pare „prea feminist”, mie mi se pare o aşa-zisă strategie de marketing. Adică, dacă vrei să-ţi cumperi un demachiant, iar în broşură se arată metodele de folosire inclusiv şi acei „10 paşi” în care sunt incluse mai multe produse, deja pari a fi nevoit să cumperi şi restul produselor, pentru a completa „ritualul” şi pentru că aşa pare că ar funcţiona cu siguranţă.

Demachiant + Toner + Tratament + Esenţă + Emulsii + Hidratare + Protecţie Solară