Canalul „EatYour Kimchi” (care acum e Simon and Martina pentru că se vor muta în Japonia) au creat un video în care vorbesc despre problemele existente în industria de făcut seriale. Aşa că am horătât să traduc şi să rezum cele prezentate de ei.

Nu voi lua cuvânt cu cuvânt, voi lua esenţa şi voi povesti despre ce este vorba.

Pentru cei care se uită la seriale, probabil că au realizat că undeva pe la jumătatea dramei, lucrurile încep să o ia puţin razna într-un fel sau altul. Plotul se schimbă, actori încep să joace ciudat iar tu te întrebi „ce se întâmplă?”.

Nu toate serialele sunt la fel, doar că marea majoritate se bazează pe acelaşi principiu, iar actorii şi echipa de filmare lucrează în aceleaşi condiţii.

Una dintre cele mai mari probleme începe direct de la scenariu. Niciodată, nici cei care produc şi scriu scenariul nu ştiu cum se va termina serialul. Niciodată ei nu pleacă de la premisa, „începem aşa, facem aia, aia, aia şi terminăm aşa”. Ei pot începe curat cu ceva promiţător, dar după aproximativ 4, 5 episoade, lucrurile încep să „miroasă”.

Exemplu: Dacă o dramă este programată să înceapă difuzarea pe 1 martie, producţia ar trebui probabil să înceapă undeva pe la mijlocul lui ianuarie, astfel în acest timp, ei pot crea 4 episoade destul de bune. Dar odată ce serialul începe să fie difuzat, direcţia acestuia va fi schimbată în funcţie de reacţia publicului şi a comentariilor de pe internet. Astfel serialul nu mai are timp de pregătiri la fel ca la început, iar episoadele vor fi făcute în grabă.

Ceea ce este ciudat este faptul că cei ce scriu scenariile, se ghidează după ceea ce spun comentariile pe internet. Dacă pe internet lumea spune „Îi vreau pe X şi Y împreună”, s-ar putea ca două personaje care iniţial nu aveau nici o treabă unul cu celălalt să ajungă să se îndrăgostească în mod subit. Dacă există comentarii de genul „Nu-mi place aia şi aia”, s-ar putea ca respectivele chestii să nu mai apară. Totul se schimbă în funcţie de părerea celor ce privesc serialul. Lucru care este oribil. Pentru ca un film sau un serial să iasă bine, detaliile şi scenariul ar trebui plănuite cu mai mult timp în urmă, şi totul pus la punct. Cel puţin aşa se procedează în….restul lumii.

Pe lângă schimbarea de scenariu, acesta poate fi scris cu câteva zile, chiar cu câteva ore înainte de începerea filmărilor pentru noul episod. Totul e îngrămădeală în ultimul minut. Scenariştii încearcă să bage totul posibil în scenariu, înainte ca filmările să înceapă. Actorii astfel vor avea la dispoziţie foarte puţin timp să memoreze scenariul sau să se familiarizeze cu el. De cele mai multe ori echipa de filmare alături de actori vor sta şi vor aştepta ca scenariştii să termine de scris.

Ora unu noaptea, două, cinci dimineaţa, nu contează, echipa de filmare şi actorii vor aştepta în frig, ploaie, ninsoare ca scriptul să ajungă.

Atlă problemă. Scriptul nu va veni mereu în oridine cronologică. Dacă tot aşteaptă pentru el probabil că vă aşteptaţi să îl primească întreg, şi cu pagini numerotate frumos, cap-coadă. Daaar nu. Astfel la începutul zilei ei pot filma scena 6 din episod, dar apoi vor primi şi paginile pentru scenele anterioare. Poate fi 3, apoi să fie 5. De aici vine şi confuzia actorilor. Neştiind ce se întâmplă în scenele anterioare ei nu pot să îşi dea seama cum mai exact să joace. Şi astfel după ce au filmat scena 6 şi primesc scriptul pentru scena 3, s-ar putea să vină problema „Dacă ştiam că scena asta e aşa, jucam altfel în scena 6.”

Lucru ciudat este în serialele de dragoste, unde două personaje care se urăsc, ajung să se iubească, deşi pe drum nu a existat nici un fel de dragoste care să se îmfiripe între ei, şi dintr-o dată îi vezi unul peste altul. (la figurat)

Un exemplu din nou. Actorul care a jucat în ‘Queen Of Ambition‘, s-a plâns că aceştia au filmat finalul seriei, cu 30 minute înainte ca episodul să fie difuzat. Deci ei filmau finalul, acesta nu fusese difuzat, iar înainte de difuzare, acest a trebuit editat şi difuzat.

Drama în care Suzy şi Kim Won Bin au jucat, a fost anunţat că a fost pre-produsă în totalitate înainte de difuzare. Astfel orice comentariu pe internet nu va mai influenţa firul poveştii.

O altă problemă este cât de des se difuzează episoadele. De cele mai multe ori, serialele difuzează 2 episoade pe săptămână, lucru cu care cei ce privesc seriale americane nu sunt obişnuiţi, unde este de obicei un singur episod pe săptămână.

Două episoade pe săptămână înseamnă aproximativ 120 de minute, aproximativ cât un film de Hollywood. Săptămânal, acelaşi cast, acelaşi număr de minute per episod, lucru care este obositor.

Din cauza faptului că trebuie să producă atât de mult material săptămânal, nu prea există timp de chestii precum, mâncatul, dormitul, odihnitul, mersul acasă etc. Munca pe platou durează cam 23 de ore pe zi. Totul a devenit atât de extrem încât este total comun, şi acceptabil, ca actorii să primească perfuzii pentru a putea continua să filmeze. Au existat multe exemple de oameni care au leşinat la filmări, s-au dus la spital, au primit o perfuzie şi apoi s-au întors pe platouri pentru filmări şi toată lumea fiind „Foarte bine, hai că poţi să o faci!”

Song Ji Hyun din ‘Running Man‘, ea filma pe platouri, aceasta dormind numai 4 ore în 3 zile, aşa că a leşinat din cauza extenuării. A ajuns la spital, unde doctorul a spus că trebuie să se odihnească neapărat. Dar, ea s-a întors pe platouri, a avut o reacţie alergică la perfuzie, a avut probleme cu respiraţia şi reacţii de panică. A fost dusă înapoi la spital, doctorul spunându-i „Chiar trebuie să te odihneşti!!„. Nu a ascultat, a mers din nou la filmări..şi a leşinat din nou.

Ceea ce este ciudat este că atunci când oamenii descoperă astfel de situaţii online, ei comentează lucruri precum „Ea e încântătoare”, „Priviţi-o cum rezistă”. Iar când vezi oamenii online care spun „Fighting” sau „Poţi să o faci”, este iritant şi enervant, pentru că ei continuă să încurajaze acei oameni să lucreze în contiţii inumane. Ceea ce ar trebui să spună este „Mergi acasă”, „Odihneşte-te”, „Ai grijă de tine”, şi alte asemenea comentarii. Cu siguranţă unor anumiţi fani ar trebui să le pese mai mult de om, decât de personajul de pe ecran.

În 2011, a existat o actriţă care era personajul principal din ‘Myung Wol the Spy‘. Ea nu a mai putut suporta stresul şi filmatul la ore absurde, a plecat din ţară, a zburat spre State, unde a stat 48 de ore, iar oamenii au „mâncat-o” de vie pentru acest lucru. Au spus că este iresponsabilă, egoistă, că nu se gândeşte la restul echipei, şi alte astfel de comentarii. Toate astea în loc de „Foarte bine, că ai pus piciorul şi te-ai impus împotriva acestor rahaturi.”

Dacă până acum vă simţiti prost pentru actori, vă propun ca în continuare să vă simţiti prost şi pentru echipele de filmare. Ei o duc chiar mai rău decât actorii.

Câteva date din 2013: 74.2% din echipele de filmare lucrează mai mult de 13 ore pe zi. Numai 1.3% din acestea lucrează 8 ore pe zi. Ceea ce este şi mai rău este că doar 9.2% din ei sunt plătiţi pentru orele în plus pe care le lucrează.

Ce înseamnă mai mult de 13 ore pe zi? Nu, nu 14, nu 15…ci 20, 23 de ore.

Unele echipe de filmare vor începe să filmeze zilnic la 7 dimineaţa. Dacă se presupune că vor filma mai mult de 24 de ore, ei vor trebui să lucreze până la 6:45 a doua zi. Apoi echipa de producţie va spune: „Ok tura s-a terminat, întorceţi-vă peste o oră.” Practic lucrează mai mult de 24 de ore încontinuu, dar din cauza acelei „pauze” sunt luaţi peste picior de echipa de producere.

Şi aţi crede că pentru faptul că lucrează luni în şir câte 23 de ore pe zi vor câştiga şi ei un salariu bunicel. 1000 de dolari pe lună, atât câştigă echipele de filmări.

Cum de acest lucru este legal, poate că vă gândiţi? În primul rând trebuie să înţelegeţi terminologia. Ai compania de televizare (broadcasting), precum KBS, SBS, JTBC, MBC şi celelalte. Acestea sunt companiile care difuzează serialele şi show-urile TV. Aceste companii vor avea proprii oameni care lucrează pentru show, dar de asemenea vor angaja o companie de producţie care să facă show-ul pentru ei.  Acea companie este una independentă, ei sunt echipa de producţie a serialului şi ei sunt cei care vor angaja restul staffului. Astfel majoritatea vastă de oameni care sunt angajaţi de compania de producţie, sunt muncitori temporari pe contracte temporare. În acest caz, dintr-un staff de 50 de persoane, numai 5 dinte ele pot lucra la compania de broadcasting, ceilalţi lucrând pentru compania de producţie.

Din moment ce majoritatea echipei de filmare lucrează cu un contract temporar, asta înseamnă că nu au drepturi legale pentru a vorbi pentru ei şi să ceară condiţii mai bune de muncă. Deci dacă unul dintre muncitori vrea condiţii mai bune, acesta va fi concediat şi altcineva va fi adus imediat în locul lui.

Cu toate acestea de ce nu sunt oameni care protestează pentru acest lucru. Adevărul este că există sindicate care protestează pentru actori, doar că nimic nu s-a schimbat.

În 2012, actorii din Coreea de Sud au ţinut un protesc în Yeouido, pentru a cere companiilor de broadcasting să plătească pentru orele muncite pentru că nu fuseseră plătiţi. Protestul chiar a cerut contracte care să garanteze următoarele 3 lucruri:

• Actorii vor fi plătiţi în cadrul a 15 zile de la difuzare
• Nu vor fi forţaţi să filmeze mai mult de 18 ore pe zi
• Să se garanteze că scenariul va veni cu cel puţin 3 zile înainte de filmări

Ce au spus companiile de broadcasting? „Este imposibil, pentru că este nerealist!” Da sigur, este nerealist pentru o persoană să ceară să lucreze cel mult 18 ore pe zi. Cum oare supravieţuieşte restul lumii în halul ăsta?

Deci cam asta a fost. Ce părere aveţi despre cele spuse mai sus?

sursa: se bazează pe cele spuse de EatYourKimchi