Portalul ASIAN BOSS din nou captează atenția, abordând întrebări interesante persoanelor din afara Asiei, care sunt captivate de Coreea. De această dată, reprezentanții canalului au dorit să împărtășească publicului, chiar din prima sursă, cum e să fii femeie în Coreea de Nord.

Ei au intervievat două femei, care locuiseră la nord de paralela 38°, pentru a povesti despre viața de acolo.

Întrebare: Câți ani ați locuit în Coreea de Nord?

Doamna 1: „35 de ani.”

Doamna 2: „Am evadat din Coreea de Nord la vârsta de 38 de ani.”

Întrebare: Cât timp ați fost acolo, ați avut o oarecare reprezentare pentru drepturile femeilor?

Doamna 2: „Dreptul omului” – așa ceva pur și simplu nu există în Coreea de Nord.”

Întrebare: Cum e – să te naști femeie în această țară?

Doamna 2: „Așa cum Coreea de Nord este o țară cu o societate de tip patriarhală strictă, femeia/soția trebuie să se supună total soțului. De aceea, chiar dacă conducerea nu este în stare să ajute familiile, soțiile nu au dreptul să-și lase soții flămânzi. Atât de conservativă este această țară. De aceea anume femeile sunt nevoite să plece la piață pentru a câștiga bani, pentru a-i susține pe soț și copii.”

Întrebare: Dacă anume în mâinele femeilor este puterea economică, nu ar fi corect ca ele să fie supuse mai rar discriminației și batjocoririi?

Doamna 2: „Femeile ajung să se ocupe de orice lucru, de aceea se obișnuiesc. Apriximativ 80-90% din afaceri sunt ilegale. Nu ai voie să vinzi marfă de peste hotare în magazinul tău, dar aceasta este singura sursă de existență. De aceea suntem nevoite să dăm mită la autorități și din acest motiv se comportă cu noi de parcă am fi oameni de mâna a doua. Din experiența proprie, cu afaceri de contrabandă și vânzare a mărfii de peste hotare, am văzut cum persoanele sus-puse apucau pe femei de păr și le băteau de multe ori cu pumnii în față. Ei au dreptul.”

Întrebare: În ochii tuturor, în public?

Doamna 2: „Nici că le pasă. Ei pot lovi și oameni în vârstă, și bunicuțe.”

Întrebare: Este caracteristic pentru Coreea de Nord, faptul că bărbații lovesc femeile?

Doamna 2: „Dacă se ajunge până la bătaie, bărbatul nu va ezita nici o secundă.”

Doamna 1: „În Coreea de Nord, dacă o femeie a fost bătută de un bărbat, ea nu e considerată o victimă. „Singură l-ai adus în așa stare, dacă nu ai putut să-ți ții gura. Dacă tăceai la timp, nu avea să se întâmple.”- iată ce vor spune oamenii din jur. Și mai sunt și următoarele vorbe: „Măturile și femeile trebuie bătute măcar o dată la câteva zile, pentru a le readuce la starea inițială.”

„Am fost în armata nord-coreeană, am servit 10 ani după terminarea gimnaziului. Aveam un iubit soldat pe acele timpuri. Dar așa cum am plecat din armată înaintea lui, am început să lucrez într-un magazin din apropiere. Chestia e că, în timp de scanam marfa, trebuia să fiu amabilă cu cumpărătorii, pentru a-i convinge să cumpere. Dar băieții nord-coreeni nu înțeleg asta. „De ce flirtezi cu alți tipi?” Când îi spuneam că sunt obligată să fac asta, mă bătea. „Ce te împotrivești? Cum îndrăznești?” Pe atunci nu eram căsătorită, ci doar logodită. După această întâmplare, m-am dus la părinții mei și le-am povestit. Mintea mea nu convenea ca eu să mă căsătoresc cu un așa tip. Dar ei au spus: „Femeile trebuie să rabde.” De aceea am fost nevoită să trăiesc cu el încă un an, timp în care aproape că am murit din cauza bătăilor.”

Întrebare: Cum s-a întâmplat?

Doamna 1: „Drumurile din Coreea de Nord nu sunt destul de pavate și sunt multe pietre. Iubitul meu doar a luat o piatră mare și m-a lovit de câteva ori în cap cu ea. Din cauza comoției cerebrale mi-am pierdut cunoștința și am avut o amnezie de scurtă durată.”

Doamna 2: „Tipii nord-coreeni adoră să bea și devin adevărate fiare atunci când sunt în stare de ebrietate. Când se întâmplă asta, ei își permit să dea femeilor o palmă, să le tragă de păr, să le bată cu pumnul.”

Întrebare: Ați întâmpinat persoanal așa cruzime?

Doamna 2: „S-a întâmplat în blocul unde locuiam. O femeie a căzut de la etajul 4, pentru că soțul ei o bătea frecvent, și ea a încercat să se salveze. Țin minte că în acea zi ningea, și ea a strigat: „Mai bine e să mă lovesc mortal, decât să fiu lovită până la moarte.” Și a sărit de la etajul patru. Din fericire, se adunase destul de multă zăpadă. Când bărbații cad, ei tind să cadă cu capul în jos, de aceea partea de sus a corpului e mai puternică, la femei e invers, ele mai des cad pe șezut. Acea femeie a supraviețuit, dar suferă de paralizie a picioarelor și se deplasează doar cu ajutorul cârjelor. Dar încă este în viață, locuiește cu soțul ei.”

Întrebare: De ce ei lovesc femeile atât de des?

Doamna 1: „Eu prefer să cred că bărbații nord-coreeni sunt victimele sistemului autoritar. Bărbații sunt deciși că ei sunt cei ce instalează autoritatea în propriile locuințe. Acești bărbați, controlați la locul de muncă de șefii lor, își revarsă tot stresul în fața propriilor soții prin astfel de metode. Asta este părerea mea.”

Doamna 2: „80% din violența domestică are loc din pricina alcoolului. Bărbații nord-coreeni nu sunt niște fiare care să lovească femeile fără motiv. Guvernarea e de vină pentru acest comportament. Problema e în sistem, nu ai de ce să învinuești bărbații.”

Întrebare: După părerea voastră, care este cea mai mare problemă a femeilor nord-coreene?

Doamna 1: „Agresarea pe plan sexual. Când serveam în armată, era o devizie alcătuită exclusiv din femei, din 120 de femei. Dar toți șefii/mentorii erau bărbați. Căpitanul chema în fiecare noapte femei și le viola.”

Întrebare: Personal ați trecut prin asta?

Doamna 1: „Se întâmpla mereu. Pe acele timpuri nu erau calculatoare, de aceea ne chema câte una în cameră, și noi scriam raporturile cu mâna. La ceva timp de la înrolarea mea în armată, am fost chemată, împreună cu o prietenă-soldat, în cameră. În timp ce scriam raporturile, fiind așezate una în fața celeilalte, de ea s-a apropiat un ofițer, și-a strecurat mâna pe la spate, sub cămașă, a început să-i mângâie fața, picioarele, toate de genul. Atunci m-am gândit că el doar o alintă. Despre violența sexuală nu știam nimic, nimeni nu ne-a învățat nimic. M-am gândit doar: „Oh, probabil că el o place destul de mult.” Iar după câteva luni am aflat că ea a rămas însărcinată.”

Întrebre: Ei doar nu au condus pe nimeni la sinucidere sau ceva asemănător?

Doamna 1: „A fost un caz. O femeie-soldat era violată pe toată perioadei când era în armată. Cred că viața ei era asemănătoare cu iadul. Și e mai rău că a fost concediată cu rușine. După aceea, în drum spre casă, s-a sinucis, a sărit din tren. Mortal. O altă cunoștință de a mea a fost violată, la fel, pe toată perioada servirii în armată, de un angajat senior. Odată, în timpul serviciului de noapte, ea a împușcat toți cei 30 de șefi, care la moment dormeau. După aceea și-a tras un glonț în cap.”

„Dar când revii la viața normală după servirea în armată, totul devine doar mai rău, mult mai rău. În această țară se spune: „În societatea coreeană toate femeile sunt murdare. Dacă vrei o femeie „curată”, îndreaptă-ți privirea la fete tinere.”

Întrebare: Dacă erați violată, îndrăzneați să spuneți cuiva?

Doamna 1: „E o problemă. Din toate femeile pe care le cunosc, și care au trecut prin asta, fie că e vorba de armată sau de viața de zi cu zi, nici una nu încercase să înțeleagă adevărata problemă. Pentru că societatea nord-coreeană le va judeca. „Dacă tu ești singura femeie violată când cu celelate femei e totul în regulă, atunci ești proastă.” Dacă o femeie se considera o victimă, era considerată o proastă. De aceea victimele își țin gura, doar se resemnează cu cele întâmplate, ele îngroapă problema. Când subiectul este închis, femeia este lăudată pentru faptul că a tăcut, că s-a comportat deștept. Faptul că ea a putut opri împrăștierea zvonurilor din contul ei o face o persoană respectată în ochii celorlalți. Așa este Coreea de Nord. De aceea noțiunea de „violență sexuală” nu are sens în principiu.”

Întrebare: Ce metode de protejare au femeile nord-coreene? Ele au metode de contracepție?

Doamna 2: „Prezervativele se vând în magazine. Dar sunt ilegale. Sunt aduse prin contrabandă din China și sunt livrate doar celor ce au dat comandă. În ceea ce le privește pe femei, ele folosesc SIU – spirala intrauterină, pentru a împiedica sarcina, la fel sunt aduse din China prin contrabandă. Când fetele absolvesc liceul sau sunt luate în armată, părinții le dăriuesc un astfel de dispozitiv, pentru că nu știu când copilul lor poate fi violat. Și e imposibil de demonstrat. Dacă cineva te-a atacat în munți, și ai rămas însărcinată, nu va fi nimic asemănător unui reportaj la televizor despre reținerea făptașului.”

Întrebare: Asta se întâmplă din generație în generație?

Doamna 2: „Desigur. Întotdeauna. Doar că nu se discută despre asta. În penitenciarele sud-coreene până și ceilalți răufăcători se comportă cu violatorii ca cu niște ticăloși fără șansă de iertare. Iar în Coreea de Nord violatorii pur și simplu nu există, pentru că victimele tac. Pentru că fetele trebuie să se căsătorească, și oricum nu vor putea demonstra că au fost anume violate. De aceea, dacă ai fost atacată sexual, doar te vei resemna cu acest lucru până la sfârșitul vieții. Dacă vei spune cuiva, vei primi ca răspuns: „Hei, acea fată e deja „murdară”. Cine o va vrea ca soție?” Chiar și în prezent e așa. Doar ești nevoită să-ți ții gura, e tot ce poți face pentru reputația ta.”

Întrebare: Sunt și alte organizații care pot să-și bată joc de femei?

Doamna 2: „O mulțime. În cazul meu, eu mă ocupam cu contrabanda din China și vindeam marfa. Femeile ca mine erau nevoite să se deplaseze cu trenuri și să ia toată responsabilitatea. În trenuri erau oameni de pază, care nu se oboseau să-și țină mâinile sub control. Femeile țineau mai multe obiecte de contabandă pe corpul lor, de aceea oamenii de pază spuneau că trebuie să le atingă pentru a le controla. Însă, de fapt, ei doar pipăiau sânii și locurile intime, întrucât multe femei ascundeau obiecte anume în aceste locuri. Iar în timpul „controlului”, dacă femeia li se părea atractivă, sau potrivită pentru ceva distracție, ei spuneau cuvinte ca „Ai un corp frumos/față drăguță”, iar controlul devenea mai insistent. Dacă reușeau să găsească ceva, ei spuneau „Hai cu noi”, și o duceau în odaia pentru oamenii de pază. Și ce credeți, care e continuarea? „Te iertăm doar dacă vei achita cu corpul tău”. O altă problemă este că, din cauza electricității, din Phenian până în Hyesan (aprox. 350 de mile), călătoria cu trenul putea să dureze 2 săptămâni, pentru că trenul se oprea de fiecare dată când avea loc o întrerupere de electricitate, și așa mereu. De aceea, victima putea să stea în compania pazei câte 10 zile. Iar femeia se gândea la următoarele: „Dacă voi putea transporta toată marfa, tot ce am, chiar și sacrificându-mi corpul, atunci nu voi fi vinovată cu nimic”.”

Întrebare: Cum vă doriți să fie vazute femeile nord-coreene de restul lumii?

Doamna 1: „Mi se pare că ele sunt văzute directe și dure. Aș vrea să spun că, pentru supraviețuirea în societatea nord-coreeană, femeile nu au altă alegere decât să devină astfel. Dacă femeile nord-coreene trăiau în aceleași condiții ca și femeile din Coreea de Sud, Statele Unite, Australia, erau să fie altfel. Pur și simplu viața este prea dură și grea, e greu să supraviețuești, societatea se descarcă pe femei. Prin această metodă sistemul le-a schimbat. Ele sunt nevoite să aibă grijă de ele și, pe lângă asta, să trăiască ca femei.”

sursa: yesasia