După cum v-am spus într-un articol anterior, Taemin din SHINee este modelul de pe coperta ediţiei din februarie a revistei „Grazia Korea”, fapt ce înseamnă că artistul a oferit şi un interviu pentru publicaţie.

Mai jos vedeţi o parte din interviul artistului acordat pentru revistă.

Î: Am auzit că vrei să-ţi modifici dieta, deşi arăţi foarte bine acum…

TM: Ah, sunt genul care se îngraşă la faţă. De aceea, la moment, merg şi la sală.

Î: Eu cred că doar tu crezi asta!

TM: Dar la televizor se vede foarte clar asta, aşa că trebuie să am grijă de faţa mea.

Î: Ai luat o pauză la final de an?

TM: Am lucrat la noi melodii, m-am dus la diferite întâlniri, am ales piesele noi şi chiar m-am dat cu părerea supra versurilor. Cred că e important să aleg direcţia noului album din timp, de aceea mă acum de asta acum.

Î: Anul trecut ai avut primul turneu japonez. Ţi-am văzut programul, în special cel din septembrie şi octombrie. Număul de spectacole pe săptămână este impresionant.

TM: Da. Cred că am avut cel mult 5 spectacole pe săptămână. Înainte de asta, eram ocupat cu activităţile cu SHINee. Din moment ce trupa a lansat trei albume, eram ocupat cu pregătirea acestora pentru concerte. Simt că am muncit mult în a doua jumătate a anului.

Î: De fapt, ţi-ai început primul concert solo în Japonia şi ai umplut sala din Budokan, dar dacă iei în considerare popularitatea pe care o are SHINee, ai fi putut organiza un concert mai masiv. Am fost surprins să văd că de multe ori ai ales să organizez concerte mici.

TM: Poate fi văzut şi în acest fel. Cu toate astea, peste tot e la fel. Mulţi oameni mi-au spus că trebuie să pun nişte baze pentru început. Acesta este exact pasul la care credeam că sunt. Cred că vreau să am activităţi de promovare de lungă durată şi cred că măcar o dată ar trebui să merg în locuri în care nu am mai fost până acum. Vreau să organizez concerte în mai multe locuri, astfel încât fanii să mă găsească mai uşor. Ca rezultat, a fost o oportunitate minunată.

Î: Nu cred că există vreun răspuns pentru asta, poate pentru că ştiu că Taemin a avut o sumedenie de prestaţii intense şi dificile, dar credeam că fizic nu oboseşti.

TM: Dar cred că depinde de felul în care o faci. Cu cât mai mare este sala de concerte, cu atât mai mult efort trebuie să depui. Asta e imaginea unui cântăreţ, nu? Cu toate că poţi să faci astfel încât imaginea ta să pară mai măreaţă, totul depinde de direcţia abordată. Orice sală de concerte poate arăta noi imagini. Cât priveşte partea cu obositul, turneul acesta are peste 30 de spectacole, aşa că pentru a le putea îndeplini pe toate, m-am gândit să scot câteva din coregrafii. Dar în timp ce pregăteam prestaţiile, am devenit prea lacom şi nu am putut face asta. În final, nu le-am putut scoate. E ca o dietă, doar că nu e implicată mâncarea.

Î: Din moment ce te obişnuieşti cu asta pe parcursul turneului, felul în care evoluezi pe scenă se schimbă puţin, nu?

TM: Da, aşa e. La început eram emoţionat şi mereu mă gândeam că nu trebuie să fac nicio greşeală, dar treptat, am început să mă bucur de fiecare prestaţie fără să-mi dau seama. Dar acei fani şi-au sacrificat timpul să vină să mă vadă. Desigur, la concerte mai vin şi oameni care nu mă cunosc, dar cred că atmosfera în care publicul m-a susţinut cu atâta entuziasm m-a făcut să mă simt mai încrezător. Însă toate aceste sentimente variază de la o zi la alta, aşa că m-am bucurat de ele mai mult ca de obicei. În unele zile eram mai emoţionat pe scenă, iar unele locaţii erau, în mod special, foarte interesante şi asta le făcea farmecul.”

Î: Am auzit că sălile de concert au scena foarte aproape de auditoriu. Cred că publicul te poate vedea foarte bine, nu?

TM: Da, este foarte foarte aproape. Cred că la 2-3 metri.

Î: Nu ai probleme de concentrare? Din moment ce fanii tăi te analizează atât de aproape.

TM: Da, la început aveam. Simţeam că voi fi prins chiar şi dacă îmi trag răsuflarea pentru o secundă. Dar odată ce am depăşit momentul, eram sigur că pot evolua oriunde.

Î: Ai câştigat o experienţă de nepreţuit.

TM: Da. A fost o oportunitate bună şi momente preţioase.

Î: Ai acelaşi solo, însă albumele coreene şi japoneze au nişte înclinaţii diferite.

TM: Am depus foarte mult efort pentru albumele coreene, din moment ce am vrut să le arăt oamenilor ceva pe care alţii nu au mai încercat înainte. Ar trebui să fac melodii „pop”. Cred că am lansat melodii care sunt printre tendinţele acestei perioade. Pe de altă parte, când sunt în Japonia, am lansat melodii care scoteau în evidenţă farmecul asiatic. În special cu „Sayonara Hitori”. Am utilizat multe imagini generate de computer şi mă gândeam „deci aşa stă treaba”. Bănuiesc că prin încercarea diferitor stiluri, era timpul să-l găsesc pe cel potrivit mie. Voiam să fac multe lucruri de unul singur.”

Î: Albumul japonez pe care l-ai lansat anul trecut este intitulat „TAEMIN”, destul de semnificativ, nu?

TM: Era primul meu album complet lansat în Japonia. Acesta include doua mini-albume pe care le-am lansat. L-am intitulat simplu „Taemin” pentru că voiam să arăt primii paşi pe care îi voi face. Atât eu, cât şi compania aveam ambiţii mari. Ştiu că am primit multă iubire în Japonia, dar încă sunt mulţi oameni care nu mă cunosc pe mine sau pe SHINee, aşa că am vrut să le arăt mai mult cine sunt.”

Î: Am vorbit despre imagini generate de calculator mai devreme. Sunt destul de multe scene ireale şi neobişnuite în videoclipurile tale japoneze. După atâta timp, clipul „Under My Skin” dezvăluie o parte mai „umană”.

TM: Haha, aşa este. La început, mi-era greu să decid felul în care voiam să mă exprim. Cu cât mai multe vezi, cu atât mai largă devine orizontul tău. Chiar dacă sunt lucruri pe care, de fapt, nu le poţi vedea cu ochiul liber. La fel cum oamenii din diferite ţări au sentimente diferite, lucrurile ce sunt obşinuite în Coreea pot fi neobişnuite în alt loc. Cred că am acumulat experienţă cu o mulţime de lucruri în munca mea. La fel e şi cu dansul. Când am văzut pentru prima dată „dansul contemporan”, mă gândeam „Ce e asta? Arată ciudat”, iar după ceva vreme „Deci iată despre ce era vorba”. Detaliile numeroase păreau noi şi arătau diferit. Aşa că, de fiecare dată când încerc un lucru nou, mereu îmi spun „Dacă nu încerc asta singur, nu voi şti niciodată cum e, nu?”

Î: În special coregrafia melodiilor ca „Sayonara Hitori” şi „Flame of Love” care au pus bazele activităţilor tale japoneze solo. Au fost impresionante pentru că dansul părea a fi unul modern şi era diferit de cel tradiţional.

TM: Sunt melodii unde trebuie să-şi exprimi sentimentele proprii şi ele au nevoie de maximă concentrare. E genul de coregrafie în care oamenii pot să o urmărească şi să spună cu uşurinţă dacă m-am cufundat în totalitate în ea. Sunt părţi care necesită şi mult efort fizic, dar cel emoţional este mai mare.

Î: Deci, acestea sunt melodii care îţi consumă mai multă energie emoţională.

TM: Da. De asemenea, ambele sunt prestaţii pe care trebuie să le fac singur, fără alţi dansatori prin preajmă. Aici mă simt presat.

Î: Dar coregrafia este atât de complexă încât nu pare pustie, chiar şi fără alţi dansatori. Şi dacă ne uităm la diferite programe de audiţii, sunt mulţi oameni care acceptă provocarea de a dansa după „Sayonara Hitori”.

TM: Sincer să fiu, am fost uimit. Cum de ştiu melodia? Haha.

Î: Melodia după care s-a dansat cel mai mult este „MOVE”, care e şi piesa de titlu pentru cel de-al doilea album coreean al tău.

TM: Adevărat. Dansul are multe elemente pe care le poţi face şi cred că oamenii care au văzut coregrafia au vrut să o încerce şi ei. De fapt, nu am făcut-o aşa în mod intenţionat. În timp ce dansam după melodie, am fost doar norocos că a fost arătată acea parte a coregrafiei. Multe celebrităţi fac cover-uri după acest dans şi îşi arată interesul faţă de melodia mea, şi fiind colegul lor, mă simt recunoscător şi încântat. Mă face să-mi doresc să depun mai mult efort.

Î: Cu toate că deja eşti cunoscut pentru abilităţile de dansator, în ultima vreme mă gândeam „Cum poate să danseze mai bine de atât?”. Asta am văzut eu din punctul de vedere al unei persoane neprofesioniste.

TM: E un compliment foarte mare, dar există o explicaţie. Exersez mereu şi hai să spunem că am alte priorităţi acum. În trecut, începeam cu „trebuie să descopăr coregrafia asta” în minte şi repetam aceleaşi mişcări de mai multe ori, dar acum, orice mişcare, orice pas trebuie să aibă o anumită semnificaţie. De exemplu, dacă ai o coregrafie în care îţi mişti degetele înainte, trebuie să existe o semnificaţie. Mi-e ruşine să o spun asta chiar eu, dar cred că am multă experienţă la acest capitol. Ce pot spune, cred că îmi formez propriul stil de expunere a expresiilor, a emoţiilor şi a identităţii.

Î: În timp ce te pregăteai de sesiunea foto, la interviul de acum trei ani ai menţionat cuvântul „identitate” de mai multe ori. Ai spus că vrei să-ţi găseşti propria identitate. Aşa deci, ai găsit-o?

TM: Ah, aşa a fost? Cred că sunt încă în mijlocul procesului de creare a acesteia. Cred că, într-un anumit fel, reuşesc să-mi arăt propriul stil, însă încă lucrez la asta. Cred că este foarte important să ai o identitate, din moment ce sunt atâtea vedete care arată şi dansează bine. Cel mai important lucru este să-mi arăt personalitatea, mereu am grijă de acest lucru.

Î: În aşa caz, mă întreb care va fi următoarea alegere după „MOVE”. Încă nu ai anunţat data lansării, dar din moment ce te pregăteşti de asta, poţi să ne oferi ceva indicii?

TM: În primul rând, e ceva pe care alţii nu l-a încercat încă.

Î: A mai rămas aşa ceva?

TM: Probabil. Simt că nu are nimeni altcineva asta. Ah, cum s-o spun, dansul pare uşor, dar când încerci să imiţi mişcările, nu poţi. Ceva de genul „Doar eu pot face asta. Vrei să încerci şi tu?” E prea ambiguu? Haha.”

Î: Noul tău album care va fi lansat curând în Coreea va fi plin de gusturile şi descoperirile tale recente, nu?

TM: Decât să includ gusturile mele, colectez diferite opinii şi le combin. Desigur, pentru că e albumul meu, va reflecta şi gusturile proprii, dar nu pot exclude posibilitatea că dacă l-aş crea doar din piese care îmi plac mie, oamenilor ar putea să nu le placă. Haha. De fapt, înainte credeam că lucrurile astea sunt dificil de făcut, dar acum mi se par uşoare. Credeam că dacă eşti un artisti, tot ce trebuie să faci este să te exprimi şi să faci lucrurile care îţi plac. Dar povestea pe care le-o spun mereu fanilor este că „vreau să fiu iubit”. Aşa că e destul de contradictoriu. Dacă voi face doar ceea ce îmi place mie, iar oamenii nu se vor regăsi în asta, fireşte că nu-i poţi forţa să te placă. Dacă trecem peste aceste contradicţii, putem găsi ceva ce ne place amândurora şi să ne bucurăm de asta.

Î: Cred că ai mai făcut un pas înainte.

TM: Da. Vreau ca şi ceilalţi să afle ce pot să fac şi ce îmi place. Vreau să împart asta cu toată lumea.

Î: Şi ultima întrebare. La moment, persoana din acest scaun seamănă doar un pic cu adorabilul puşti din „Replay”. Dacă ai putea cânta doar trei melodii pe care deja le-ai lansat, care ar fi acelea? Dintre piesele pe care nu le-ai promovat.

TM: Uau, făcând excepţie melodiile de titlu? Atunci „Sexuality” şi „Hypnosis”. Încă una? Ah, „Drip Drop” cu siguranţă.

sursă: (1) (2)