An Encore

Onew, Jonghyun, Key, Minho, Taemin
Precum cerneala împrăştiindu-se
Devine tot mai clar, cu fiecare zi
E de parcă timpul se scurge înapoi
Lucrurile au devenit tot mai clare
După ce am traversat râul cu amintiri
Mă gândeam că voi uita
Dar acum am aruncat
Toată speranţa şi credinţa deşartă
Ecouri ale liniştii (blocate înăuntru)
Buzele mele uscate
Cât de lungă era povestea
Salutul nostru părea pustiu
Familiaritatea ne-a făcut să nu mai preţuim
Iubirea noastră a pălit precum luna schimbătoare
Cu vorbe dure şi veninoase, pe care nu voiam să le spunem
Ne-am rănit reciproc
Cu un dezinteres atât de puternic
Iubirea noastră a deveni mizerabilă, ca o floare ofilită
Nu ştiam cât de preţioşi eram unul pentru celălalt
Şi a venit şi vremea să fim singuri
Timpul zboară atât de rapid
Toţi se schimbă
Însă rămâne un lucru neschimbat
Şi devine mai clar
Hoinăreli stânjenitoare (călătorii ciudate)
La finalul unui drum lung (la finalul drumului)
Mi-am eliberat ultima suflare
Iar concluzia mea rămâne a fi o singură persoană
Familiaritatea ne-a făcut să nu mai preţuim
Iubirea noastră a pălit precum luna schimbătoare
Cu vorbe dure şi veninoase, pe care nu voiam să le spunem
Ne-am rănit reciproc
Cu un dezinteres atât de puternic
Iubirea noastră a deveni mizerabilă, ca o floare ofilită
Nu ştiam cât de preţioşi eram unul pentru celălalt
Şi a venit şi vremea să fim singuri
Încă visez
După ce întunericul dispare
Tu şi eu, din zilele însorite
Din nou şi din nou
Mă tot întreb, dar mereu e acelaşi răspuns
De parcă aş fi pierdut, continui să te caut
Precum soarta care a fost decisă de când m-am născut
Din ziua când a început lumea
Privesc înapoi, însă totul e la fel
Hai să nu mergem pe o cale greşită
Precum o scenă unde cortina se ridică
Precumă o scenă dintr-un film ce ne-a emoţionat
Precum două stele ce rămân împreună la final
