James a reacționat la moartea lui Sulli și a transmis un mesaj legat de propria experiență de idol cu privire la depresie și anxietate, cu care se luptă și în ziua de azi.

James Lee, fostul membru al trupei Royal Pirates, este într-un moment al vieții sale în care își reconstruiește viața. În urma unui accident, mâna sa a fost distrusă, motiv pentru care a renunțat la cariera de idol. El a făcut nenumărate intervenții chirurgicale, dar mâna lui nu funcționează nici acum sută la sută. Acesta s-a adaptat devenind cântăreț/autor cu un nou stil muzical personal.

Aflând de moartea tragică a lui Sulli, James a preferat să scrie un mesaj pe Instagram despre depresie într-un stil direct și liber, cântărețul fiind cunoscut pentru faptul că a învățat să nu mai ascundă problemele, ci să le împărtășească și altora:

Iată ce a spus James despre trecutul său (P.S. jerry_thewoolf este cățelul pe care l-a adoptat de la un adăpost de câini din SUA):

M-am găsit într-o spirală de depresie profundă când m-am comparat cu ceilalți. Nu numai pentru că ești obsedat de ce cred ceilalți despre tine, ci și pentru că măsori succesul cu o riglă care 1) are o scară schimbătoare 2) ești fabricat. Și ai echivalat succesul cu fericirea, așa că nici nu știai ce vrei.

Suferința este universală și vor exista întotdeauna oameni mai buni sau într-o situație mai rea decât tine. Încă mă lupt cu anxietatea în fiecare zi, iar motivul pentru care scriu și produc muzică este șansa de a-mi exorciza demonii și de a mă transforma în cea mai bună versiune a mea.

În 2015 aproape am murit de două ori. O dată când mâna mi-a fost aproape tăiată de la încheietura mâinii și brațul mi-a fost rupt din umăr & atunci când am avut un atac cerebral de la statul în spital timp de luni întregi. Dar după luptele fizice pe care le-am avut, cele mentale au devenit copleșitoare și a trebuit să ies din asta. Nu aș fi reușit să trec prin vremurile întunecate fără sprijinul și dragostea de la atâția oameni și simt că ar fi o pierdere dacă i-aș lăsa pe acești demoni să mă învingă. Îi combat în fiecare zi, mai ales când durerea mă atacă din nou sau când primesc flashback-urile paralizante. Unele zile sunt mai ușoare decât altele, dar jur că Dumnezeu @jerry_thewoolf mă ajută să merg mai departe.

Cu evenimentele recente din Coreea, îmi amintesc când nu știam cum să fac față fiind sub presiune atât cu stresuri externe cât și externe. Și într-adevăr te lovește tare. Nu am cunoscut-o personal, dar mă rog pentru pace pentru cei dragi ei. Și promit să mă lupt cu demonii mei cât pot și să continui să mă străduiesc să fiu cea mai bună versiune a mea, chiar dacă în mod inevitabil o voi da în bară aici și acolo.

Mulțumesc pentru că ați citit. Continuați să luptați.