În întunericul lipsit de căldură
Rătăcesc de parcă aş înota
Chiar dacă întind mâna, eventual
Tot ce primesc e un abis
Cu răni permanente
Îmi blochez inima şi le îndur singură

Simt o emoţie plină de căldură când te privesc în acel moment
Atingerea delicată ce îmi consolează rănile

Tu eşti ca o gravitate pentru mine, care eram în pericol
O putere care m-a ghidat, eu, care eram rătăcită
Depăşind momentele când eram singură
Şi găsindu-mi locul, în sfârşit
Cuprinde-mă mai mult
Tu eşti ca o gravitate pentru mine, care eram în pericol

Sentimentele pe care le-am ignorat mereu
Zilele familiare ce au trecut
Nu m-ai întrebat nimic
Mereu m-ai protejat
Şi am depăşit zilele lungi
În final, tu ai rămas, cuprinde-mă astfel

Căldura delicată care mi se părea departe
O pot simţi acum doar prin tine

Tu eşti ca o gravitate pentru mine, care eram în pericol
O putere care m-a ghidat, eu, care eram rătăcită
Depăşind momentele când eram singură
Şi găsindu-mi locul, în sfârşit
Cuprinde-mă mai mult
Tu eşti ca o gravitate pentru mine, care eram în pericol

Mereu în acelaşi loc, de partea mea
Da, căldura pe care mi-ai oferit-o
Eşti singura persoană ce m-a protejat
Da, tu eşti motivul

O gravitate, ce m-a ghidat la nesfârşit
Ce mă cuprinde călduros mereu
Depăşind momentele când eram singură
Te întâlnesc la sfârşitul destinului
Cuprinde-mă mai mult
O gravitate, ce m-a ghidat la nesfârşit