Jisoo,   Jennie,   Rosé,   Lisa

În zilele în care mă forțez să zâmbesc larg
De ce noaptea e și mai întunecată?
Mă trage în jos jos jos în continuu

Acele cuvinte pe care toată lumea le spune așa de ușor
Vor fi auzite în curând
Am auzit destul, am auzit destul
Din lucrurile despre mine care nu sunt reale

La fel cum toată lumea este în schimbare
Eu simt că am rămas la fel
Calea pe care am ales să o urmez…
…și la care am visat
Ca atunci în trecut
Ca atunci în trecut
Atunci când dansam în fiecare zi
Simt că m-am blocat în acea etapă a vieții

Dar tu niciodată nu vei ști
Până nu umblii în papucii mei
Niciodată nu vei ști…
…cum mi se înoadă șireturile
Pentru că toată lumea vede
Ce vrea să vadă
Este mai ușor să mă judeci decât să crezi

Gândurile de epuizare pe care le-am ascuns adânc
Deși mă apucă și mă chinuie
Dar cu cât mai mult se năpustesc asupra mea, voi străluci dragă
Știți că nu mă omoară ele pe mine

Duminică noaptea
Am fost înghițită de patul meu
Toate erau pe capul meu
Mă întreb dacă trebuie să mă prefac
Nici eu nu mă cunosc încă bine pe mine
Mi-este frică de faptul că imaginea mea va fi creată…
… bazându-se pe aprobabrea celor din jur

Deși lumina strălucește mai tare
Umbra mea se lungește
Când e prea luminoasă și orbitoare
Voi mai fi capabilă să privesc în urma mea?

La fel cum toată lumea este în schimbare
Eu simt că am rămas la fel
Calea pe care am ales să o urmez…
…și la care am visat
Ca atunci în trecut
Ca atunci în trecut
Atunci când dansam în fiecare zi
Simt că m-am blocat în acea etapă a vieții

Dar tu niciodată nu vei ști
Până nu umblii în papucii mei
Niciodată nu vei ști…
…cum mi se înoadă șireturile
Pentru că toată lumea vede
Ce vrea să vadă
Este mai ușor să mă judeci decât să crezi

Gândurile de epuizare pe care le-am ascuns adânc
Deși mă apucă și mă chinuie
Dar cu cât mai mult se năpustesc asupra mea, voi străluci dragă
Știți că nu mă omoară ele pe mine

Nu mă pot lăsa mai prejos
Știu prea bine asta
Nu pot zbura doar privind în pământ
Pe cealaltă parte a norilor
Soarele încă strălucește

În pozele cu amintirile mele
Chiar și momentele grele
Le eliberez pe toate, ca să pot zâmbi
Vreau să mă confrunt cu fața mea pe care uram să o văd

Îmi amintesc
Deci voi fi bine
Pentru ca a mea cameră albastră să fie plină de flori măiestre
Voi aștepta mereu acest moment

Dar tu niciodată nu vei ști
Până nu umblii în papucii mei
Niciodată nu vei ști…
…cum mi se înoadă șireturile
Pentru că toată lumea vede
Ce vrea să vadă
Este mai ușor să mă judeci decât să crezi

Gândurile de epuizare pe care le-am ascuns adânc
Deși mă apucă și mă chinuie
Dar cu cât mai mult se năpustesc asupra mea, voi străluci dragă
Știți că nu mă omoară ele pe mine

Sursa