Solar | Moonbyul | Wheein | Hwasa

Tu mă faci să râd la sfârșitul unei zile anoste
Tu ești imaginea care apare în ochii mei obosiți până în ultimul moment
Mereu ai fost tu cel care mi-a rămas în amintiri
Încetul cu încetul își pierd înțelesul

Nu cred că pot să o spun după ce trece acest moment
Să îmi găsesc cuvintele care te pot răni
Nu a fost niciodată ușor nici pentru mine

Ce fel de expresie vei avea mâine?
Poate că eu, cea de astăzi, știe
Nici măcar nu îmi mai pot ascunde inima egoistă
Nu mai pot să ignor
De acum înainte

Unele cuvinte obișnuiau să nu aibă mare însemnătate,
Acum ne emoționăm auzindu-le
Ținem în noi cuvinte care vor să fie spuse
Nu este caracteristic nouă
Știi și tu că ne-am schimbat prea mult

Îmi pare rău, dar mai bine să trăiesc așa
Într-o zi voi zâmbi din nou, însă voi scăpa de toate amintirile

Ce fel de expresie vei avea mâine?
Poate că eu, cea de astăzi, știe
Nici măcar nu îmi mai pot ascunde inima egoistă
Nu mai pot să ignor
De acum înainte

Nu voi spune „Ai grijă” când nu simt asta
[Moon/Hwa] Pentru că astfel de cuvinte ne-ar răni și mai mult
Îți mulțumesc că ai fost alături de mine la începuturi și sfârșituri
Îți voi șterge numele cu un sentiment de căldură

Eu, cea de mâine, s-ar putea să regrete și să sufere
Din nou, eu, cea de astăzi, plânge amintindu-și
Inima mea nu mai poate să își umple crăpăturile
Nu mai am încrederea de a ignora asta

Iubesc căldura pe care mi-ai dăruit-o doar mie

sursă