Cu siguranță, ați văzut măcar o dată în serialele istorice acea scriere cu caractere chinezești de pe cărți, picturi și din scrisori. Dacă v-ați întrebat de ce scriau în chineză, dar totuși vorbeau în coreeană, acest articol este menit să vă povestescă ce a fost înainte de inventarea alfabetului coreean actual.

Peninsula Coreea, în antichitate, se baza foarte mult pe agricultura făcută de cea mai mare parte a populației. Se dorea ca exporturile de grâne să fie din ce în ce mai dese, însă nu se putea realiza această dorință a regelui fără un popor care să cunoască tainele scrierii și a citirii.

Regele Sejong a înțeles din plin că dacă îți dorești un progres în țară, ai nevoie de educație. Așadar, a dat un ordin oamenilor de la curte să găsească cea mai optimă soluție pentru inventarea unui alfabet care să fie facil și să cuprindă elemente din natură. Astfel, în 1443, pe masa regelui se afla Hunminjeongeum, cu traducerea „pronunția perfectă pentru educarea poporului”, care a fost promulgat trei ani mai târziu.

Dar cu ce scriau ei înainte de 1446? Aici intră în scenă Hanja. Acest tip de scriere este însumat de totalitatea caracterelor chinezești folosite la scrierea coreeană. El a fost folosit încă din timpul perioadei Gojoseon. Diferența dintre Hanja și caracterele tradiționale chinezești nu este foarte mare, doar puține au fost modificate pentru coreeană.

Nu există totuși o dată fixă pentru momentul în care scrierea chinezească a pătruns in peninsula coreeană. Izvoarele istorice scrise din perioada marilor dinastii din China antică, nu menționează despre niciun alfabet coreean. Însă, în secolul al III-lea î.Hr, din cauza războiului din partea de nord a Chinei, migrațiile au început să crească, iar obiectele aduse atunci, au devenit dovezi arheologice care atestă răspândirea caracterelor chinezești în peninsula.

Era educația accesibilă pentru toată lumea?

Educația dinainte de inventarea primului alfabet coreean nu a fost niciodată facilă și ușor de parcurs de către oricine. Școlile erau frecventate numai de copiii din familiile de nobili, iar materiile erau destul de complexe, bazându-se foarte mult pe literatură, scrieri chinezești și caligrafie. Deci, ca să poți beneficia de educație trebuia să îndeplinești două cerințe esențiale: să faci parte dintr-o familie de nobili și să cunoști scrierea Hanja.

Pentru Goguryeo, izvoarele istorice afirmă ca încă de la începutul formării acestuia, se folosea un tip scriere, iar prima instituție de învățământ a fost numită „Taehak”. Ea avea scopul de a educa în tainele confucianismului, a filozofiei și mai târziu a budismului, doar clasa „Yangban”. Aceștia erau elita regatului, din care, în general, făceau parte funcționari publici, ofițeri, militari cu studii superioare și aristocrați.

Despre învățământul din Baekje nu se cunosc foarte multe, dar sunt totuși câteva opere din Japonia ce menționează o formă de educație a regatului. În Silla, lucrurile sunt puțin mai clare. Școala era în general bazată pe arte marțiale, din cauza pericolelor la care era supus regatul.

Așadar, prin intermediul acestei forme de învățământ, au apărut și renumiții cavaleri Hwarang. Mai târziu, prin influența străină și împrumutând modelul de școală din dinastia Tang, Silla avea o instituție superioară oficială de educație. Aceasta se numea „Gukhak” și pregătea tinerii nobili în clasicii chinezi.

Dinastia Goryeo

În această perioadă din istoria Coreei, China a avut un rol foarte important în felul în care a decurs educația. În ciuda budismului care avusese un impact major asupra statului, confucianismul a rămas piatra de temelie pentru filozofie. Sistemul de examinare a fost creat după modelul vecinilor săi și punea în prim-plan clasicii chinezi și filozofia acestora. Tot în această eră, existau două tipuri de instituții: „Gwanhak” și „Sahak”. Primele, erau înființate și controlate de guvern, iar celelalte nu.

Joseon

Ușor, ușor ne apropiem de momentul prezentat la începutul acestui articol, însă mai sunt câteva lucruri de punctat. În Joseon, educația s-a concentrat foarte mult pe materiile umaniste, budismul și-a pierdut influenta din politică, iar confucianismul a devenit filozofia oficială a dinastiei. Programa educațională era gestionata de cele șase ministere din Joseon.

În timpul domniei regelui Taejo (1392–1398 d.Hr.), școlile provinciale „Hyanggyo” au fost susținute, instituțiile superioare au fost renovate, numărul studenților a crescut de la 100 la 200, s-au organizat diverse evenimente create special pentru ei și li s-au încurajat opiniile.

Din 1411, anual 20 de absolvenți din școlile „Sahak” erau testați pentru obținerea posturilor guvernamentale. Tot în perioada aceasta de grație a Coreei antice se remarcă și progresul în ceea ce privește științele exacte și crearea invențiilor, precum pluviometrul. Acesta a fost realizat de savantul Jang Yeong Sil, în 1441, la dorința regelui Sejong de a avea o situație clară asupra precipitațiilor de pe întinsul țării, pentru a întocmi planurile pentru agricultură și a ajusta impozitele.

Apoi, doi ani mai târziu, și-a făcut apariția și prima scriere coreeană despre care vorbeam la început. Împrumutând elemente din natură, punctul fiind soarele, linia verticala reprezentând omul, iar cea orizontală pământul, Hunminjeongeum, a devenit cu timpul alfabetul folosit astăzi, hangul.

Hanja astăzi

Azi, în lumea modernă și agitată din Coreea de Sud, influența caracterelor chinezești s-a rărit. Coreenii nu se mai referă la acestea ca fiind blocuri (caractere) scrise diferit și le-au transformat în cuvinte care se scriu în Hangul, dar au un sens provenit din limba chineză.

China a avut o putere foarte mare asupra educației coreene și, nu numai, influențând și multe dintre tradițiile pe care le au aceștia. În coreeana modernă ce împrumută tot mai des cuvinte din limba engleză, au rămas totuși cuvinte care, deși sunt folosite mai rar și doar de oamenii mai trecuți prin timp, își au originea în lumea chineză.

Surse: 1, 2, 3, 4