Nu de puține ori popoarele est-asiatice sunt înconjurate de diverse stereotipuri și prejudecăți, lumea occidentală având dificultăți în a înțelege aceste culturi aparte și relativ îndepărtate. Coreenii nu au fost nici ei ocoliți de astfel de idei preconcepute de-a lungul timpului.

Vom încerca în rândurile următoare să înțelegem puțin din sufletul și mentalul coreean din perspectiva exprimării emoțiilor în viața de zi cu zi, cu bune și rele, prin trei concepte specifice culturii „țării dimineților liniștite”.

Han

Han sau won-han (han profund) este considerat a fi termenul care definește cel mai bine psihicul și mentalul coreean. În termeni generali conceptul de „han” face referire la ideea de nedreptate și efectele pe care aceasta le are la nivel emoțional. Destul de dificil de tradus în altă limbă, termenul vine să descrie totalitatea sentimentelor care survin dintr-un afront adus persoanei, de la resentimente, frustrare, furie și, în cele din urmă, resemnare.

În funcție de nivelul la care se produce această nedreptate cel afectat se află adesea în imposibilitatea de a-și lua revanșa, cel care l-a nedreptățit fiind greu de atins sau uneori greu de țintit sau definit. Un exemplu în cel din urmă caz îl constituie lunga suferință colectivă a poporului coreean de pe urma anilor de colonialism japonez. Dacă e să ne gândim la contextele istorice în care s-a regăsit peninsula coreeană de-a lungul secolelor, colonialism, război brutal de separare, populația s-a aflat rareori în posibilitatea de a-și face dreptate. De aici unii cercetători au definit „han” ca fiind un cumul de semntimente de apatie si resemnare în fața situației și a sorții. Acumularea de „han”, fie că provine din dispute familiale, conflicte la locul de muncă, în societate sau, așa cum am văzut mai sus, din vremuri istorice, poate duce unori la răbufniri și ieșiri emoționale greu de înțeles pentru un străin nefamiliarizat cu viața și istoria acestui popor. Intensitatea la care coreenii trăiesc emoțiile „han” îi face pe străini să considere această trăsătură a coreenilor ca fiind unică lor, dar și extrem de tulburătoare.

Totuși, mulți istorici neagă aparteneța ideii de „han” la cultura coreeană punând conceptul mai degrabă pe seama anilor petrecuți sub stăpânire japoneză. Forțele nipone de ocupație încercau adesea să inoculeze populației locale ideea de neputință în fața evenimentelor în încercarea de a anihila din fașă orice tentative de revoltă față de invadatori. Pe de altă parte, confucianismul, unul dintre curentele spirituale de bază în cultura coreenă, își învață discipolii ideea de resemnare și acceptare a sorții, exact nucleul conceptului „han”. În acest fel dezbaterea dacă „han” este sau nu un concept născut pur din conștiința coreeană rămâne una deschisă.

Jeong

Originar din caracterul chinezesc quing care înseamnă emoție sau sentiment, „jeong” descrie sentimentele de atașament și căldură sufletească pe care cineva le resimte față de cei cu care împărtășește o legătură apropiată. Deși ideea de apropiere poate fi regăsită și în alte culturi, coreenii fac din acest concept unul special prin însăși natura societății lor. Spre deosebire de societățile occidentale, orientate spre individualism, poporul coreean are o puternică orientare spre responsabilitatea socială colectivă fapt ce dă conceptului o dimensiune pur coreeană.

Din afară „jeong” ar putea fi văzut ca un sentiment de iubire și prietenie față de aproape. Totuși, coreenii vin și adaugă o dimensiune colectivă acestor trăiri. Astfel, dacă în occident prietenia poate face referire la un grup restrâns de oameni, familie, grupul de buni prieteni, în coreea „jeong” se manifestă în grupuri mult mai largi cum ar fi locuitorii unei regiuni sau oraș, soldații aceluiași regiment, absolveții aceleiași facultății, etc. Aceștia pot resimți un puternic imbold de datorie și prietenie față de membrii aceluiași grup, uneori chiar și după ce interacțiunile zilnice, prilejuite de conext, s-au limitat. Din această cauză conceptul de „jeong” este greu de tradus și explicat în cuvinte. Trebuie înțeles prin trăirea directă.

Într-un popor puternic orientat spre colectivitate conceptul de „jeong” presupune existența unui puternic sentiment de „noi” deoarece, spre deosebire de prietenie sau dragoste, „jeong” nu se simte neapărat în inima sau mintea cuiva, ci este mai degrabă un sentiment existent între oameni, care îi unește și solidarizează în activitățile de zi cu zi. De altfel, noi sau „woori” este mai mult decât un pronume pentru coreeni. „Woori” descrie eul colectiv al acestui popor, adesea însăși țara fiind definită ca „woori nara” („țara noastră”) în loc de a se face referire le ea pur și simplu prin nominalizare, așa cum am face noi.

Heung – bucurie pură

Deși am fi tentați să credem că înclinația spre melancolie și tragism exprimată prin „han” domină mentalul colectiv coreean, locuitorii peninsulei sunt la fel de pătimași și când vine vorba de evocarea sentimentelor de bucurie. Bucuria de dragul bucuriei, asta pare să însemne „heung” iar coreenii de rând nu dau înapoi când vine vorba de trăirea și exprimarea ei, în special vârstnicii, păstrează acest concept al bucuriei de dragul bucuriei. „Eumju-ga-mu” – „băutură, cântec și dans”, este deviza multor festivaluri unde se poate simți din plin puterea „heung”. Un eveniment emblematic în acest sens este sărbătoarea anuală Danoje inspirată din ritualul șamanic dedicat sezonului de semănat. Cu această ocazie coreenii dansează, cântă și beau alcool în cantități nelimitate. De altfel, băutura și beția par a fi tolerate mai bine aici decât în alte regiuni ale lumii sau în țări vecine precum Japonia.

Ca pentru a sublinia complexitatea sufletului coreean, inclusiv protestele politice, manifestări sobre prin natura lor, capătă adesea proporții comice când, pe lângă discursuri și proclamații specifice, liderii acestor mișcări pot fi văzuți interpretând cântece la modă. Acest vacarm și manifestare debordantă a fericirii poate părea șocantă pentru orice vizitator care percepe Coreea de Sud drept acea „țară a dimineților liniștite” sau pe cetățenii ei în baza tipologiilor bazate pe stereotipuri care îi cataloghează pe aceștia ca fiind „placizi și contemplativi”.

Poate că, străinii și coreenii deopotrivă, nu au resimțit „heung” la o amploare mai mare ca în 2002 când naționala de fotbal s-a calificat, de pe teren propriu, în semifinalele „Cupei Mondiale” pe care statul peninsular a găzduit-o, alături de Japonia. Întreaga țară a adoptat o veritabilă atmosferă de carnaval fapt ce l-a determinat pe Kim Dae-Jung, șeful de stat de la acea vreme, să declare evenimentul ca fiind „cel mai fericit moment pentru națiune de când miticul Dangun a fondat Coreea, cu cinci milenii mai înainte.”

Sursă: (1), (2), (3), Daniel Tudor, „Coreea de Sud. Povestea unui fenomen economic, politic și cultural”

Foto: theguardian.com, korea.net, korea.lit.uaic.ro, visitkorea.or.kr