Străinii sunt adesea uimiți de felul în care coreenii folosesc canapelele. Pe măsură ce tot mai multe emisiuni care evocă viețile de zi cu zi ale coreenilor devin populare este tot mai clar că locuitorii țării asiatice au un fel unic în a se raporta la obiectul de mobilier. Haideți să vedem cum și ce anume stă în spatele acestui obicei.

Coreenii sunt văzuți de multe ori, în seriale sau emisiuni de varietăți, folosind canapelele mai mult ca spătar, în timp ce stau pe podea. Acest obicei aparte a fost evidențiat de străini cu diverse ocazii în mediul online. YouTuberul american Oliver și soția sa de origine coreeană, Manim, trăiesc în momentul de față în Statele Unite ale Americii unde creează clipuri video și animații, respectiv despre viața lor și navigarea celor doi prin culturi diferite. Într-o zi, Manim l-a surprins pe Oliver pe podea, rezemat de canapeaua din sufrageria cuplului. Creând o animație pentru a evoca scena, aceasta a afirmat că a simțit că „s-a măritat cu un coreean”. „Statul pe canapea este incomod” spune Oliver în cadrul animației „Nu stii că statul pe podea este mult mai confortabil? Canapelele sunt menite să fie folosite ca spătar.”

Fotografie cu YouTuberul american Oliver stând pe podea în timp ce se uită la TV, realizată de soția sa

Coreenii sunt obișnuiți încă din vremuri străvechi să stea pe podea, cu picioarele încrucișate („yangbandari”, nume preluat de la clasa conducătoare din vremea epocii Joseon, yangban) astfel că obiceiul lui Oliver nu era accesibil pe vremea când o canapea reprezenta un lux pentru majoritatea familiior. Totuși zilele acelea sunt de mult apuse, mulți coreeni având în propriile locuințe unele dintre cele mai moderne și confortabile canapele. Atunci de ce mulți coreeni aleg, în continuare, să le folosească mai mult ca răzmătoare în timp ce ei stau pe pardoselele aparent incomode?

O sală de clasă unde elevii și profesorul stau pe podea – „Seodang”, artist Kim Hong Do (1745-1810)

Mulți cred că statul pe podea este un comportament inconștient devenit obicei. „Mă simt mai comod și ca acasă când stau pe podea”, spune Kim Hee Sung în vârstă de 27 de ani. „Cred că este pentru că am amintiri plăcute despre familia mea stând pe podea, vorbind și mâncând împreună, mai ales în timpul sărbătorilor.”

Un alt motiv pe seama căruia este pus acest obicei specific coreenilor ține de aspecte mult mai profunde, înrădăcinate în însăși cultura și tradițiile poporului. Sub numele de „ondol”, o combinație între caracterele chinezești „on”  și „dol” (piatră caldă), sistemul tradițional de încălzire a locuințelor prin podea pare să fie motivul pentru care coreenii se simt, spre uimirea occidentalilor, mult mai confortabil stând pur și simplu direct pe jos.

Pietrele calde, cunoscute și ca „gudeuljang”, sunt instalate sub podea și transmit căldura generată în „agungi” sau bucătărie/ vatră spre cameră. Chiar dacă sistemul este centrat la nivelul podelei, încălzește întreaga cameră datorită procesului de convecție unde căldura se răspândește într-un spațiu datorită urcării acesteia. „Ondol” a devenit un sistem de încălzire răspândit în Coreea în timpul Regatului Joseon (1392-1910), dar apariția lui este datată mult înaintea acestor vremuri. Căldura canalizată la nivelul podelei îi atrăgea, în mod firesc, pe oameni să petreacă mai mult timp acolo, impunând o cultură „de la podea” pe măsură ce podelele încălzite au devenit epicentrul caselor și activităților oamenilor.

Structura sistemului „ondol”

În zilele noastre sistemul tradițional „ondol” există în versiuni moderne ducând mai departe apetența coreenilor pentru „podelele calde”. Când Shin Young Ok în vârstă de 68 de ani și-a construit o casă în Noua Zeelandă, unde trăiește astăzi, femeia a cumpărat panouri „ondol” din țara natală, Coreea, și le-a instalat în sufrageria locuinței. „Am avut încălzire prin pardoseală în vechea mea casă, dar nu a fost suficient. Am vrut sentimentul de a sta pe o podea ondol fierbinte așa că am decis să aduc panourile din Coreea. Sufrageria este numită acum «ondol bang»”, a spus aceasta. În limba coreeană, „bang” înseamnă cameră. „Familia mea se reunește în mod natural în acest «ondol bang» pe timp de iarnă și aici și mănâncă.”

Există și o latură sentimentală în spatele acestui obicei? Profesorul Lee Keun Hye de la departamentul de arhitectură al universității „Gachon” puncteză: „este mai bine să înțelegem cultura coreeană bazată pe podea prin numeroase experiențe și amintiri derivate din ondol, decât să înțelegem pur și simplu că ondol este motivul. (…) Trebuie să privim podeaua mai degrabă dintr-o perspectivă de zi cu zi, decât din perspectivă arhitecturală pentru a înțelege relația Coreei cu aceasta.”

Actorul Gong Yoo

Cu alte cuvinte, stilul de viață sedentar al coreenilor este o sumă a sute de ani de experiențe care nu pot fi schimbate cu ușurință. Pentru coreeni podeaua e mai mult decât o suprafață; este un sinonim pentru „spațiu social” definit de experiențe și activități individuale, conform porfesorului Lee. „Vesticii văd podeaua ca pe un factor arhitectural singular ca pereții sau acoperișul. Dar pentru coreeni, ei recunosc podeaua ca pe un spațiu în sine.” Dacă vesticii se raportează la fiecare cameră în baza funcției pe care o îndeplinește (bucătărie, sufragerie, etc), coreenii văd în fiecare cameră un „hanok” – casă tradițională coreeană – unde activitățile pe care oamenii le desfășoară pe podeaua acelui spațiu definesc funcția lui. Acest fapt pare să explice de ce, în vremurile moderne, coreenii folosesc canapelele mai mult ca suport, simțindu-se în continuare mai comod stând pe jos. „În funcție de activitățile persoanei un singur spațiu poate deveni un loc de dining când mănâncă sau dormitor când doarme.”, concluzionează profesorul Lee.

Sursa: koreajoongangdaily

Foto: soompi, koreajoongangdaily, windowonkorea.wordpress.com