Deși rămâne încă într-un con de umbră în țara natală, The Rose se bucură de o comunitate de fani solidă și loială la nivel internațional. Dar drumul până la succesul de azi nu a fost ușor.

Documentarul „The Rose: Come Back to Me” debutează cu o imagine familiară în industria K-Pop, tineri muzicieni își urmează visul, dar se transformă rapid în ceva mai puțin tipic: povestea unei trupe de indie rock coreene hotărâte să păstreze controlul asupra procesului creativ chiar și atunci când acest lucru îi costă pe artiști ani de zile prin tribunale.

Lansat în cinematografe pe 14 februarie, documentarul urmărește parcursul formației The Rose, o trupă alcătuită din patru membri, care și-a construit o bază globală de fani în mare parte în afara sistemului tradițional de idoli K-Pop. În loc să se concentreze pe tabere de antrenament, emisiuni de tip „survival” sau agenții majore, filmul urmărește modul în care grupul s-a format organic, și-a scris propriile cântece și a încercat să își protejeze vocea creativă într-o industrie construită în jurul idolilor gestionați cu strictețe.

Această perspectivă diferențiază producția de documentarele recente centrate pe muzica pop coreeană. Platformele de streaming au pus sub lumina reflectoarelor trupe de idoli majore în materiale de tip „behind-the-scenes” șlefuite, precum „BLACKPINK: Light Up the Sky” și „BTS Monuments: Beyond the Star”, dar și în serii documentare despre audiții, cum ar fi „Pop Star Academy: KATSEYE”. Deși „The Rose: Come Back to Me” aparține aceluiași gen de documentar K-Pop global, acesta spune povestea de la periferia industriei, mai degrabă decât din centrul acesteia.

Trupa The Rose, care a debutat în 2017, este formată din trei membri coreeni, Dojoon, Hajoon și Taegyeom, și un membru coreeano-american, Woosung. Melodia lor de debut, „Sorry”, a devenit un hit instantaneu în Europa, iar primul lor turneu european, care a avut loc la câteva luni după debut și a inclus opriri în Bruxelles, Moscova, Istanbul, Londra și Budapesta, s-a ținut cu casa închisă.

Spre deosebire de multe alte documentare K-Pop, filmul nu prezintă grupul trecând prin antrenamente istovitoare în regim de „boot camp”. În schimb, se concentrează pe formarea naturală a trupei, pe repetiții și pe lupta pentru a câștiga recunoaștere. De asemenea, documentează conflictele trupei cu agenția lor de management, în timp ce aceștia încearcă să își mențină direcția artistică, de la decizii privind componența grupului până la numărul de soliști principali pe scenă.

Documentarul, cu o durată de 96 de minute, acordă o mare parte din timpul său conflictelor cu agenția de management, care ar fi încercat să creeze tensiuni între membri, provocând suferință emoțională. Disputa trupei The Rose cu firma a culminat cu un proces în 2020. După doi ani de proceduri legale, trupa a câștigat în cele din urmă procesul.

„Dacă te uiți la călătoria trupei The Rose, noi am fost cei care am făcut alegerile, de la formarea trupei și până acum”, declară Dojoon în documentar.

Filmul prezintă, de asemenea, eforturile nereușite ale trupei de a obține recunoaștere în țara natală.

Sursa: koreatimes.com