Return

Sfârşitul misterios al acelui anotimp,
Mă gândesc… chiar te-am iubit?
Undeva, toate acele vremuri în care eram împreună,
Privesc înapoi la acele timpuri,
De parcă le-aş putea atinge,
De parcă au fost ieri.

În fiecare moment, mă gândesc la tine,
Acea voce care răsuna încet pe un ton scăzut,
Chiar şi asemănarea ta cu lumina soarelui de primăvară,
Întotdeauna mi-ai luminat ziua.

În fiecare moment, mă gândesc la tine,
Acea voce care răsuna încet pe un ton scăzut,
Chiar şi asemănarea ta cu lumina soarelui de primăvară,
Chiar şi amintirile neînsemnate sunt încă atât de clare.

Sfârşitul misterios al acelui anotimp,
Mă gândesc… chiar te-am iubit?
Undeva, toate acele vremuri în care eram împreună,
Privesc înapoi la acele timpuri,
De parcă le-aş putea atinge,
De parcă au fost ieri.

În fiecare moment, mă gândesc la tine,
Acea voce care răsuna încet pe un ton scăzut,
Chiar şi asemănarea ta cu lumina soarelui de primăvară,
Întotdeauna mi-ai luminat ziua.

În fiecare moment, mă gândesc la tine,
Acea voce care răsuna încet pe un ton scăzut,
Chiar şi asemănarea ta cu lumina soarelui de primăvară,
Chiar şi amintirile neînsemnate sunt încă atât de clare.

Unde suntem?
Privesc înapoi la toate amintirile.
Am fost fericiţi?
Doar sentimente necunoscute rămân în acelaşi loc.

În fiecare moment, mă gândesc la tine,
Acea voce care răsuna încet pe un ton scăzut,
Chiar şi asemănarea ta cu lumina soarelui de primăvară,
Încă nu te-am uitat.

Unde suntem?
Am fost fericiţi?