PARTEA 1

Întrebare: Să vorbim despre I Got A Boy de la SNSD acum. În cântec e o structură nebună şi a făcut ca o mulţime de oameni să vorbească despre el. Spune-mi cum a apărut acesta.

Will Simms: A fost unul distractiv. A fost făcut în Suedia. Într-o noapte am început să mă joc cu o mică idee pentru un sunet şi nu m-am gândit mult la el. În următoarea zi lucram cu alţi oameni şi le-am arătat melodia, iar ei au fost încântaţi. Aveam întreaga primă parte, bucăţica dinainte de „Let me put it down another way,” şi întreaga parte de rap. Începutul cântecului aşa cum este în acest moment fusese iniţial finalul. Aveam numai sunetul pentru a doua strofă. Am scris întreaga primă strofă şi am petrecut câteva ore pe ea. Apoi am ascultat-o şi am spus „Nu e îndeajuns de bună.”

Sunetul e chiar puternic, dar să-l aruncăm la coşul de gunoi şi să începem o nouă strofă din nou. Apoi totul a picat la locul potrivit. Am spus „Ce facem acum? Să facem ceva nebun, să încercăm să schimbăm ritmul şi să facem ceva complet la întâmplare.” Asta este când a apărut versul „I got a boy 멋진! I got a boy 착한!” Şi asta a fost! A continuat de-acolo.

Î: Fluxul melodiei, de la strofă la strofă, se joacă aproape cu urechea ascultătorului, aşa-i?

WS: Categoric. Deoarece deobicei poţi încerca să faci asta cu sunetul şi rezultatul poate fi extrem de incoerent, dar din anumite motive, acesta n-a sunat incoerent într-un fel în care nu voiai să-l asculţi. Incoerenţa din el aproape îţi cere să-l asculţi.

Î: SM a ales imediat acest cântec?

WS: SM l-a ales imediat. La început existau discuţii ca acest cântec să meargă la un artist american cu o colaborare din partea lui Missy Elliott, dar apoi SM l-a auzit şi şi l-au dorit imediat pentru SNSD.

Odată ce am avut toate părţile, am trimis cântecul în Coreea pentru producătorii SM. Aceştia au adăugat câteva lucruri precum basul şi l-au aranjat într-un fel puţin diferit. Iniţial erau doar trei părţi: partea strofei, partea rapidă şi partea pe care eu o numesc „partea Missy Elliott„ (A/N: partea care începe cu „Ayo, GG!”). Aceştia l-au rearanjat în coreeană ca să fie aşa cum îl auziţi acum.

Î: Când lucrezi cu aceste companii, simţi că există ceva în căutarea căruia se află ele în termeni de sunete uşor de reţinut, puternice şi făcute cu îndemânare, ori un refren repetitiv care face K-Popul, în lipsa unei fraze mai bue, K-Pop?

WS: Da. Acestea sunt destul de specifice când cer sunete uşor de reţinut. Spun „Vrem un sunet uşor de reţinut care conţine puţin rap,” sau „Vrem un sunet uşor de reţinut care conţine o cântare monotonă,” ori „un sunet uşor de reţinut care este chiar melodic.” În orice gen de muzică pe care-l faci trebuie să ţinteşti cel mai puternic sunet uşor de reţinut pe care-l ai, dar ceea ce este bun în K-Pop în mod special este că melodiile pot avea aproape numai sunete uşor de reţinut. Strofa poate fi un sunet uşor de reţinut, iar apoi partea de dinainte de refren poate fi un sunet uşor de reţinut, iar apoi poţi avea şi refrenul care este un sunet uşor de reţinut!

Î: Ştiu că ai produs multă muzică şi pentru piaţa europeană. Comparată cu experienţa ta de a face muzică pentru K-Pop, crezi că cultura „sunetului uşor de reţinut” este ceva pe care-l simţi că-l cere şi piaţa europeană? Sau ceva ce este extrem de specific K-Popului?

WS: Cred că asta e ceva puţin mai mult specific K-Popului. Pe piaţa europeană poţi ieşi bine cu asta dacă faci muzică dance, dar oamenii de-acolo au tendinţa să fie bazaţi mai mult pe cântec. Trebuie să asculţi strofa, apoi trebuie să asculţi partea de dinainte de refren, apoi ajungi la refren, ştii? Este o construcţie mai lentă. Cântecele sunt concepute într-un mod diferit.

Cu K-Popul e mult mai mult „Orice merge.” Poţi fi chiar creativ. Pentru un producător sau un scriitor de versuri, poţi chiar să-i dai drumul. Nu trebuie să te gândeşti la structură prea mult. Poţi încerca să inventezi ceva nou. Oricărui producător i-ar plăcea să apară cu un sunet care n-a mai fost făcut înainte şi cred că K-Popul îţi permite să experimentezi aşaceva.

Î: Există suprapuneri între pieţe? Mulţi oameni spun că muzica de la SM, de exemplu, ar merge chiar foarte bine în Europa.

WS: Cred că K-Popul poate funcţiona oriunde. Oamenii încep să audă despre el pentru că este distracţie, iar oamenii vor să fie implicaţi în asta. Ştiu că există multe nopţi de K-Pop în Europa, iar oamenii vor să meargă în aceste locuri. Muzica înseamnă să te eliberezi şi s-o iei razna.

Î: Presupun că ai ascultat multă muzică de K-Pop acum că ai început să produci pentru piaţă. Nu crezi că unele dintre melodiile de K-Pop pe care le-ai ascultat ar putea fi puţin prea dulci pentru piaţa americană sau europeană?

WS: Bineînţeles, dar acesta este doar un aspect de-al ei. Ca şi în Europa sau America, câteva din chestiile de-acolo sunt prea dulci pentru a traversa şi alte teritorii. Pe orice piaţă există lucruri care sunt prea dulci, lucruri care sunt prea grele, aşa că nu totul va traversa. Dar melodiile care au acel mic factor extra în ele, care vor suna a nou oamenilor, vor traversa.

Î: Deci, ne putem aştepta să auzim orice altceva nou de la tine în acest an?

WS: Categoric, se pare că voi scoate câteva cântece în acest an pentru nişte grupuri de fete şi o să lucrez şi cu SM mai mult.

Î: Divulgă! Haide, ştii că vrei să ne spui mai multe.

WS: Nu pot spune nimic mai mult de-atât! Trebuie să vă las să ghiciţi. Acesta este numele jocului.