„Ratez ceva?”
Dacă a fost distractiv să citiţi partea întâi, acum autorul a făcut şi partea a doua pentru curioşii care vor să ştie mai multe despre viaţa străinilor în Coreea de Sud.
Mica anxietate despre Coreea de Nord care doarme în marea majoritate a timpului, te loveşte tare cu un camion care te spionează, vânzând produse sau spunând mesaje politice.
„Yikes! Ce se întâmplă?” „Nu ştiu…ori ne atacă nazişti ori mandarinele sunt la reducere”
Ah, bătrâna generaţie care se divide. În modă, există o metodă în a purta printuri clasice. Este acceptabil. Dar femeile bătrâne au creat o uniformitate clasică: printuri în culori discordante, umbrele de soare, un vizor gen Darth Vander, bluze în genul Allen Iverson şi o sacoşă pe roţi umplută cu…..um…bani? Ce în sacoşa aia?
Cel mai drăgălaş semn care există în unele restaurante coreene. Atenţie: eşti pe cale să mănânci această familie inocentă şi frumoasă de porcine. Bucură-te!
„Ah Doamne! Nu ştiam că vina e în meniu!”
Coreenii tineri optează pentru a învăţa mandarina acum, cel puţin simultan cu engleza. Lecţiile în particular pentru certificatul E2 sunt ţinute de profesori din vest, au fost cumva ilegale în Coreea. Lecţiile particulare arată şi se simt ca un pact cu mafia, pentru că studenţi constant încearcă să fie primi.
„Deci ce va fi azi? Vocabular? Sau îţi îmbunătăţim conversaţia?”
Mi-am menţinut propriile dreadlocks (numele unei freze, Google it) în vremea mea în Coreea. Tehnicile de tăiere sunt foarte diferite de cultura Africană; Asiatici şi Caucazieni au mai multe în comun. Am adus cu mine o poză cu Usher astfel încât bărbierul să încerce să copieze stilul, dar acesta a renunţat. Mă bucur că nu mi-a dat un stil „Bine ai venit în Coreea.”
„Ei bine, îmi place bretonul la un unghii pe o parte, ce ai…?”
Ori în drame, sau seriale turceşti (populare în orientul mijlociu) sau telenovele, stilul, tema şi chiar şi scenele climatice sunt similare. Iubitul vostru nu mai este impresionat domnişoarelor.
„O haide, normal că a murit! E o dramă coreeană! la ce te aşteptai!?”
Aceştia se numesc Bungeoppang (붕어빵), un preparat de patiserie popular în Coreea care, când este muşcat prea rapid, gustul îţi va ieşi pe urechii. Este pregătit cald într-un aparat de vafe în lunile de iarnă; este foarte fierbinte şi dă dependenţă, şi poţi cumpăra 3-4 pentru un dolar. În Japonia se numesc Taiyaki. Muşcă încet, sau vei avea pastă de fasole roşie care îţi curge din gură.
„S-sper că ştii că prietenii tăi dulci sunt periculoşi şi adictivi”
Transportul public în Coreea este absolut încântător. Dar cred că şoferi coreeni sunt şoferi secreţi ai Nascar care sunt însărcinaţi să creeze cât mai multe stropiri cu apă. Mi-am scrântit gâtul de două ori. Prima dată am crezut că actriţa Oh In Hey merge fără probleme pe stradă apoi şoferul a făcut o întoarcere ilegală pentru că a ratat ieşirea. Şi acum sunt mort. Altcineva scrie asta.
„Stai jos şi ţine-te bine de ceva. Va deveni sălbatic!”
Bariera lingvistică îi face pe toţi o persoană drăguţă. O persoană care vinde poate fi greu de suportat de orice individual.
„O nuu tu ai mărime mare! Mare!” „Ei bine, n-ai câştigat niciun premiu pentru vânzări nu?”
O persoană în vârstă care lucrează în Coreea nu este de râs din cauza creşterii ratei sărăciei printre cei bătrâni, dar această imagine ilustrează munca etică şi cum mâncatul sănătos şi o viaţă activă sunt benefice pentru o sănătate îndeşungată.
„Doamne!! Bunicul meu abia se poate da jos din canapea”
Pentru străinii care nu par că asimilează, poate fi destul de dificil să se obişnuiască cu sentimentul de a fi deconectat de viaţa de acasă. Faza lunii de miere se duce şi dorul de casă apare. Dar, este uman să îţi lipsească familia care e la kilometrii depărtare.
„Mulţumesc pentru pachet, voi l-aţi primit pe al meu? Ce tată? Aceea este caracatiţă uscată, o mănânci! Da! Şi mie îmi lipsiţi! Crăciun fericit!”
Imaginează-ţi trei femei coreene cu o broşură cu Iisus pe ea care bat la uşă. Un tip negru, fără tricou, cu păr lung şi tatuaje deschide uşa. Da….jenant. Am crezut că era „prietenul” meu care trebuia să vină în acelaşi timp. Aceea a fost introducerea mea în creştinism în Coreea, o religie care încă este în creştere chiar dacă prefedinta Park Geun Hey este ateistă cu legături în creştinism şi budism.
„De ce sunt luminile stinse?” „Şhht vor ştii că suntem acasă!” „Bună, am venit din nou. Mergeţi la biserică?” „Avem o scurtă prezentare”
Spamul (carne la conservă) este un fel de lux în Coreea de Sud. Da. Spamul. Aşteaptă-te la o grămadă în timpul Chuseokului. Spamul a devenit popular în Coreea în timpul războiului coreean. Este exportat din America, care nu îl văd ca un lux, dar nu contează.
„Pftt. Cred că asta merge în sertarul Chuseok. Pe bune chiar speram la pastă de dinţi anum acesta!”
Coreea a fost mereu un lider global în tehnologie şi inovaţie. Momentan ei sunt ţara cu cel mai rapid internet din lume. Telefonul meu cu flip din 2010 era doar un produs trist pe care să îl ai în aceea vreme.
TV, TXT, muzică „Al meu face apeluri…”
Dacă arţi destul de străin (non-coreean), poţi să treci fără probleme pe lângă o persoană care încearcă să îţi vândă lucruri.
Sursa: koreaboo
K-POP ROMÂNIA 
„Introducere in crestinism”?
Modul de prezentare este unul lipsit de respect. Acei „oameni cu revista cu Isus” sunt Martorii lui Iehova, si nu cred ca intreaba pe cineva daca a fost la biserica sau nu. Articolul s-ar referi la situatii amuzante din Coreea, insa Martorii lui Iehova este o religie prezenta in toata lumea si aceasta situatie se intalneste oriunde mergi pentru ei predica din „casa-n casa”.
ApreciazăApreciază