Este greu să realizezi un interviu cu BTS. Cei de la Naver au obținut o discuție cu membrii RM și Suga.

BTS a împins ca trupă întotdeauna frontiera K-Pop, introducând în muzică subiecte care rezonează cu generația tânără, de la cum te poți ridica la nivelul așteptărilor oamenilor mai în vârstă, până la problemele mentale.

În interviul acordat pentru Naver, Suga și RM au vorbit despre cum s-au confruntat cu depresia și stările de anxietate, atât ca stagiari cât și în perioada succesului global, și cum muzica a fost salvatorul lor.

Iată o transcriere a unei părți a interviului:

De la debutul vostru din 2013, v-ați confruntat cu visele și realitatea băieților și tinerilor. În mixtape-ul lui Suga, ați dezvăluit o parte din voi care conținea distanța dintre vise și realitate ca stagiar care aspiră să devină un idol, depresia și constrângerea. Dacă priviți înapoi către perioada din trecut, de când erați stagiari, cum credeți că ați depășit energia și anxietatea și unde credeți că sunteți acum pe drumul spre îndeplinirea visului?

Suga: Anxietatea și singurătatea par să mă însoțească pe viață. Acord multă atenție modului în care se poate rezolva asta, dar se pare că va trebui să studiez asta toată viața. Emoțiile sunt atât de diferite în cazul fiecărei situații în parte și în fiecare moment, deci cred că să agonizezi în fiecare moment înseamnă viața. Prin versuri, am vrut să le spun oamenilor: „Am anxietăți, și voi la fel, deci hai să găsim un mod și să studiem împreună soluția.” Nu a existat vreun moment în care să nu am un vis. Și mi-am împlinit toate visele. Am dorit să debutez și să devin un cântăreț și să îmi creez muzica mea ca stagiar, am dorit să câștig locul 1 după debut, am dorit să câștig un Daesang și să merg în Japonia și America după ce am luat locul 1. Premiile Billboard și AMAs au fost defapt de neimaginat, dar s-au întâmplat. Acum nu mă simt ca și cum aș alerga după un anumit vis, dar în aceste zile am început să mă gândesc că valoarea și fericirea ca persoană sunt importante.

Deci acum este un drum lung de parcurs până le voi atinge pe acestea. Am realizat multe ca și cântăreț, dar anul trecut a fost un punct de cotitură. Am numai 26 de ani. Am făcut muzică timp de 10 ani, dar o să fac pentru mai mult timp. Chiar am multe gânduri personale la începutul anului.

RM: Oamenii par programați să gândească sentimente ambivalente simultan. Aceasta este forța care îi face pe oameni să meargă mai departe: să fii garantul tuturor lucrurilor și să controlezi alte lumi. Este în genele noastre să ne despărțim atunci când iubim și să eșuăm atunci când reușim. Părerea mea este similară cu a fratelui meu mai mare Suga, dar anxietatea este o umbră.

Ca să vorbesc despre cazul meu personal, tatăl meu a avut un sunet în urechi pentru că a lucrat 25 de ani. A spus că nu avea simptome când se concentra la ceva sau când făcea ceva ce îi plăcea. Dar simptomele acestea i-au afectat viața de zi cu zi atunci când se simțea stresat sau trecea prin situații depresive. Anxietatea, care unora li se transformă într-un bâzâit în urechi, este ca o umbră pentru mine. Crește când îmi crește și înălțimea, și crește și mai mult noaptea. Deci nu aș spune că depășesc sentimentele ambivalente cu cealaltă parte a minții mele, dar pare că fiecare ființă umană are nevoie de un loc de odihnă pentru că el sau ea trebuie să treacă prin solitudine și întuneric, care sunt inevitabile. 

Singurul loc de odihnă pentru mine a fost muzica în trecut, și din fericire am ales-o. Am întâlnit prieteni buni și am avut succes în carieră și economic. Deci acum, decât să devin prieten cu anxietatea, am construit multe locuri de odihnă cum ar fi colecțiile de figurine, cumpărături de haine care îmi plac, și mersul în locuri aleatorii în care văd cum trăiesc oamenii. Iau un autobuz, cobor într–un oraș necunoscut și realizez că nu sunt departe de lume. Mă ajută să scurtez distanța dintre mine și lume. Atunci anxietatea mea se dispersează.

Cum spuneam mai sus, aceasta este doar o parte a interviului. Pentru transcrierea integrală în limba engleză a textului dați click aici.

Sursa