Ştiu că examenele pe care studenţii coreeni le-au susţinut au avut loc deja acum ceva timp, dar m-am gândit că acest articol ar fi mai potrivit să-l public acum, când se apropie examenele la noi. Ei bine, în continuare vă relatez câteva informaţii interesante despre perioada în care coreenii susţin (în opinia lor) cele mai importante examene din viaţă…

În primul rând, ceea ce susţin ei se numeşte Test de Abilitate Academică sau CSAT, sau Suneung, aşa cum îi spun coreenii pe scurt. Acest examen e unul standardizat, adică recunoscut de către toate universităţile din Coreea, şi a fost creat oficial în anul 1994. Testul este extrem de competitiv şi 70% dintre absolvenţi ajung să se înscrie la o universitate. Studenţii care obţin rezultate extrem de bune au un loc garantat la una dintre cele trei universităţi de top din Coreea: Universitatea Naţională din Seul, Universitatea Coreea şi Universitatea Yonsei. Cei care nu susţin testul sau nu sunt mulţumiţi de rezultatul acestuia, pot să-l susţină din nou, însă doar peste un an. Picarea acestui test poate însemna şi sfârşitul vieţii pentru unii studenţi (şi părinţii lor). Îşi petrec 12 ani studiind pentru acesta, dintre care ultimii trei constituind nişte pregătiri intensive, cu ore şi meditaţii până seara târziu.

Testul începe în a doua zi de joi a lunii noiembrie şi se termină la aceeaşi oră în toată ţara: 8:40 – 18:05, iar rezultatele sunt publicate în a doua săptămână a lunii decembrie. Acesta cuprinde mai multe subiecte, iar un exemplu a celor incluse în anul 2016 au fost: limba coreeană, matematică, limba engleză, istoria coreeană, studii sociale/ştiinţă/educaţie profesională şi limba străină/hanja. Studenţii pot să aleagă câteva dintre aceste subiecte, însă istoria coreeană este obligatorie şi dacă elevii nu îl susţin, atunci punctajul obţinut nu va fi valabil.

În continuare, subiectele sunt divizate astfel: Ştiinţe Sociale în Viaţă şi Etică, Etică şi Gândire, Geografia Coreei, Geografia Lumii, Istoria Asiei de Est, Istoria lumii, Drept şi politică, Societate şi Cultură, Economie. Dintre toate acestea, elevii pot să aleagă două subiecte. În secţiunea Ştiinţă, ei pot să aleagă între Fizică 1, Chimie 1, Biologie 1, Ştiinţele Pământului 1 şi Fizică 2, Chimie 2, Biologie 2 şi Ştiinţele Pământului 2. Educaţia Profesională e divizată în Ştiinţe Agricole, Comerţ, Oceanografie, Economia familiei. Aici, elevii trebuie să aleagă un subiect. La subiectul Limba Străină, aceştia pot alege între Limba Germană, Franceză, Spaniolă, Chineză, Japoneză, Rusă, Arabă, Vietnameză şi Hanja.

Structura testului:

Limba coreeană: 45 de întrebări, 100 de puncte, 80 de minute (08:40-10:00)

Matematică: 30 de întrebări (dintre care 9 întrebări diferite), 100 de puncte total, 100 de minute (10:30-12:10)

Tipajul „Ga”: Calcul diferenţial şi integral 2, Vectori şi Geometrie, Probabilităţi şi Statistică
Tipajul „Na”: Matematică 2, Calcul diferenţial şi integral 1, Probabilităţi şi statistică

Studenţii pot alege un tipaj dintre cele două.

Limba engleză: 45 de întrebări (dintre care 17 întrebări audio), 100 de puncte total, 70 de minute (13:10-14:20)

Istoria coreeană şi Studii Sociale/Ştiinţe/Studii Profesionale: 20 de întrebări fiecare, 50 de puncte fiecare, 102 minute (14:50-16:32)

• Istoria coreeană (subiect obligatoriu)
• Studii Sociale (maxim 2 subiecte)
  Etică şi Gândire, Viaţă şi Etică
  Istoria lumii, Istoria Asiei de Est
  Geografia Coreei, Geografia Lumii
  Drept şi politică, Economie, Societate şi Cultură
• Ştiinţe (maxim 2 subiecte)
  Fizică 1, Chimie 1, Biologie 1, Ştiinţele Pământului 1, Fizică 2, Chimie 2, Biologie 2, Ştiinţele Pământului 2
• Educaţie Profesională (maxim 2 subiecte)
  Introducere în Agricultură, Tehnici de Bază în Agricultură, Industria Generală, Desen Tehnic de Bază, Economie Financiară, Bazele Contabilităţii, Introducere în Oceanografie Generală, Industria Navală şi de Pescuit, Dezvoltare Umană, Industria Serviciului Clienţi.

Limba Străină sau Caracterele Chineze: 30 de întrebări, 50 de puncte, 40 de minute (17:00-17:40).

• Arabă, chineză, chineză clasică, franceză, germană, japoneză, rusă, spaniolă, vietnameză (un subiect la alegere).

În această zi, angajaţii în oficiile de stat şi firmele publice au permisiunea de a veni cu o oră mai târziu la serviciu pentru a reduce ambuteiajele şi pentru a asigura, astfel, că toţi elevii ajung la locul desfăşurării examenului la timp. Bursa de valori se deschide mai târziu şi se închide mai devreme. Autobuzele şi trenurile circulă mai des între ora 06:00 şi 10:00. Şoferilor le este interzis să claxoneze în apropierea şcolilor şi, de asemenea, să se parcheze într-o rază de 200 m.

Elevii mai mici îi susţin pe cei mai mari în ziua examenului într-un mod frumos şi motivant. aceştia se adună în faţa şcolilor cu flagurile naţionale şi strigând în cor cuvinte de încurajare.

Părinţii, de asemenea, vizitează templele budiste, unde se roagă pentru copiii lor şi le lasă pozele pe altarele sacre.

Cu toate astea, presiunea care îi apasă pe absolvenţi e de nedescris. Ye Dam Yi, o recentă absolventă care lucrează la o companie de comerţ din Seul, a descris discuţiile şi pregătirile de Suneung ca fiind aproape apocaliptice. „Majoritatea profesorilor ne tot spun că dacă vom suferi un eşec la Suneung, restul vieţii noastre va fi un eşec, pentru că acest test e primul şi ultimul pas pe care îl putem face pentru a avea o viaţă de succes. Examenul e văzut ca fiind „un scop şi un factor final care ne hotărăşte soarta. Credeam că dacă vom susţine testul bine, atunci vom avea imediat un viitor strălucitor.”

Suneung nu e singurul mod de a fi acceptat la o universitate, însă e considerat a fi cel mai comun şi respectat. Alternativul proces Susi prin care poţi fi primit la o universitate necesită ca elevul să aibă „o medie şcolară foarte bună, activităţi extracuriculare (recunoaştere, punctaje înalte la teste etc) şi fie un interviu, fie un test scris,” a explicat Ye Dam. Dong Young Shin are 36 de ani şi recent şi-a terminat masteratul la Universitatea Yonsei. Aceasta a intrat la universitate prin această metodă netradiţională şi spune că un fel de ruşine e asociată cu aceasta: admiterea la universitate prin intermediul Susi – şi nu Suneung – e văzut ca a fi o cale uşoară.

Odată ce elevii intră la liceu, în clasa a 10-a, procesul de studii se intensifică. Potrivit unor foşti elevi coreeni, o zi tipică de studii constă din aproximativ 10 ore de şcoală, o pauză rapidă de masă, iar restul serii e petrecut în săli (obligatorii) de studii până la ora 22:00. După asta, elevii se pot întoarce acasă sau pot merge la hagwon, adică meditaţii. Se Woong Ko a lucrat la o sală de meditaţii şi a descris atmosfera de acolo pentru The New York Times: „Hagwon sunt nişte încăperi pustii, cu mici camere separate de nişte pereţi subţiri, luminate de becuri fluorescente şi pline de studenţi care memorizează vocabulare în engleză, reguli de gramatică ale limbii coreene şi formule matematice.”

Această obsesie educaţională a ajutat Coreea de Sud să se plaseze pe primele poziţii în clasamentele mondiale legate de studiile academice. Cu toate astea, elevii şi părinţii acestora plătesc şi ei un preţ. Într-un sondaj organizat de guvernul ţării în 2014, s-a demonstrat că elevii sud-coreeni sunt cei mai puţin fericiţi dintre toate cele 30 de ţări incluse în studiu, cauza majoră fiind stresul academic. Tot în 2014, sud-coreenii au cheltuit 18 miliarde de dolari pentru meditaţii suplimentare pentru a le îmbunătăţi şansele copiilor lor de a obţine un scor bun la Suneung. Această sumă e de trei ori mai mare decât media înregistrată în alte ţări.

O altă problemă este că examenul, punctajul şi admiterea la universitate formează un punct ţintă atât de puternic în sistemul educaţional al Coreei de Sud, încât toate celelalte aspecte ale studiilor sunt neglijate total.

Dong Young îşi aminteşte: „În toţi cei trei ani de liceu, niciun profesor nu m-a întrebat măcar o dată ce aş vrea să devin sau să studiez la universitate. Nimănui nu i-a păsat, de fapt, de interesele mele sau la ce sunt bună.”

surse: 1, 2, 3