Singularity

V

Acel sunet când ceva se sparge
Mă face să mă trezesc din somn
Un sunet care nu sunt familiarizat cu el
Încerc să-mi acopăr urechile, dar nu pot dormi

Durerea din gât se face mai puternică
Încerc să spun ceva, dar
Nu am voce
Încă o dată, azi aud acel sunet din nou

Sunetul acela se aude din nou
Se crapă din nou pe acest lac îngheţat
Tu ştii că m-am aruncat în acel lac
Ştii că mi-am îngropat glasul pentru tine
Pe lacul de iarnă în care am fost abandonat

S-a format o gheaţă groasă
Chiar şi în visul în care am intrat pentru un timp scurt
Durerea mea agonizantă este în continuare aceeaşi
M-am pierdut pe mine?

Sau te-am câştigat pe tine?
Deodată, alerg către lac
Şi, acolo în el, e faţa mea
Te rog, să nu spui nimic

Mi-am scos mâna ca să-ţi acopăr gura
Dar, în cele din urmă, primavara va veni într-o zi
Gheaţa se va topi şi se va duce
Spune-mi dacă vocea mea nu e reală

Dacă n-ar fi trebuit să mă arunc
Spune-mi dacă şi această durere nu e reală
Ce trebuie să fac atunci?