
De la ritualurile primei zile de naștere, care prezic destinul, până la aruncatul castanelor în mireasă în ziua nunții ei, tradițiile coreene sunt neobișnuite, însă destul de interesante și speciale pentru cultura sud-coreeană. Iată câteva obiceiuri pe care majoritatea coreenilor încă le păstrează.
Aruncatul castanelor și plimbările în spate
Chiar dacă majoritatea coreenilor optează pentru o nuntă modernă, în stil occidental, mulți încă încorporează obiceiuri tradiționale în acest eveniment. Unul dintre acestea este pyebaek, întâlnire dintre miri și părinți lor, care urmează imediat după nuntă. Aici, mireasa și mirele sunt îmbrăcați tradițional și se închină la unison în fața părinților.
Ulterior, membrii familiei aruncă castane în mireasă, care trebuie să încerce să le prindă în hanbok-ul ei. Se spune că numărul de castane prinse coincide cu numărul de copii pe care ea și soțul ei le vor avea. Mirele o va lua apoi pe mireasă în spate și o va plimba în jurul mesei pentru a-și arăta capacitatea sa de a o susține. Acest obicei este foarte vechi, în trecut în acest mod mirele își duce noua soție în casa lui. Ocazional, chiar și mamele și bunicile miresei sunt luate în spate!
Alegerea propriului destin
Prima zi de naștere a unui copil este un eveniment important în Coreea, unde, în trecut, bolile și foamea luau atâtea vieți, încât supraviețuirea primului an avea o semnificație majoră.
Punctul culminant al acestui eveniment este ritualul doljabi, în care copilul stă în fața diferitor obiecte, cum ar fi cărți, pensule sau bani. Copilul este apoi încurajat să aleagă un obiect. Acest obiectiv, se crede, că va prezice viitorul copilului. Dacă copilul selectează o carte, el va fi inteligent, în timp ce banii descriu bogăția. Un microfon ar putea indica o carieră de succes în domeniul muzicii, în timp ce un stetoscop prezice că va deveni doctor. Obiectele s-au schimbat de-a lungul istoriei, deoarece s-a schimbat și felul în care percepem succesul.

Bomboana ce îi ajută pe studenți
Suneung, examenul standardizat de admitere la universitate, este unul dintre cele mai stresante sarcini ale tinerilor coreeni. Examenul este cel care dictează universitatea la care vor intra, ceea ce le influențează ulterior locul de muncă și perspectivele de căsătorie. Este atât de important, încât zborurile sunt anulate și traficul este redirecționat pe întreaga durată a examenului, pentru a minimiza distragerile.
Înainte de test, elevii vor primi adesea cadouri de la prieteni și familie pentru a-i încuraja. Unul dintre aceste cadouri este yeot, o bomboană tradițională coreeană. Deoarece este lipicioasă, superstiția spune că bomboana ajută ca materialul de testare să se lipească de mintea lor. Dimpotrivă, unele tipuri de supe, cum ar fi cea de alge este evitată, deoarece ar putea face ca răspunsurile să se „alunece” departe.

Ciocolată de Ziua Îndrăgostiților
În Coreea, Ziua Îndrăgostiților nu este foarte populară ca și în restul lumii, numai femeile dau ciocolata iubiților lor, ca semn de afecțiune. Dar nu vorbim de ciocolată obișnuită. Domnișoarele coreene, care sunt cu adevărat dedicate relației, nu acceptă să dăruiască ciocolată simplă care nu a fost făcută manual. Drept urmare, fetele aleg să personalizeze cadoul lor dulce cu personaje adorabile și să scrie câte un mesaj.
Bărbații întorc, de obicei, favoarea exact o lună mai târziu, numită Ziua Albă, când își arată dragostea prin daruri ca bomboane sau lenjerie. Persoane care nu au primit nici un cadou de Ziua Îndrăgostiților sau de Ziua Albă se adună de Ziua Neagră (14 aprilie), și manâncă jjajyangmyeon. La urma urmei, nimic nu este mai bun ca mâncarea.

Supa care te face cu un an mai mare
Coreenii au două zile de naștere: ziua lor de naștere coreeană, care este sărbătorită odată cu Seollal, Anul Nou Lunar, și ziua lor reală de naștere. Deoarece societatea coreeană pune un accent deosebit pe colectivitate, prima este cea mai importantă dintre cele două. Astfel, ziua de naștere coreeană, eumnyeok saeng-il, este sărbătorită colectiv, deoarece toți membrii familiei devin cu un an mai în vârstă în același timp.
Coreenii încep dimineața lui Seollal cu un castron de tteokguk, o supă gustoasă cu orez. În mod tradițional, prăjiturile de orez alb simbolizau puritatea, iar obiceiul în sine era considerat a aduce noroc pentru anul următor. Tradiția a fost atât de comună, încât, de cele mai multe ori se folosea expresia „Câte boluri de tteokguk ați mâncat?”, pentru a întreba vârsta unei persoane. Chiar și astăzi, se spune că nu ești cu an mai mare până când nu mănânci un bol de tteokguk.


Ce traditi faine, ultima mi se pare ciudata. De fapt mie mi se pare tare aiurea cum calculeaza anii unui om, adica de cand te nasti ai deja un an, serios? Si am mai citit ca un unele cazuri si in anumite conditii(nu mai stiu exact cum) i se pun 2 ani unui bebelus de cateva luni. Aiurea!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
a 2-a era practicata si in Romania (nu stiu daca acum se mai practica). Stiu asta deoarece bunicii de la tara au organizat o astfel de „ceremonie” si pentru mine cand am fost mica :))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Inca se mai practica obiceiul asta la noi. Nu stiu daca are o denumire specifica, dar se practica la ‘taierea motului’ cum se spune 🙂 in general cam tot cand implineste copilul un an. La fel se pune pe o tava diferite lucruri si ceea ce alege va deveni cand va fi mare sau ii va influenta viitorul. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eu știu ca la noi, când mirele și mireasa ieșeau de la primarie sau de la biserica, nu stiu exact, se arunca cu orez în ei.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ce faine! Imi place sa citesc articole de astea!💕 A doua traditie este si la noi, mi s-a parut interesant sa o gasesc si la ei.
ApreciazăApreciat de 1 persoană