Scenele encore, văzute în mod tradițional ca unele de celebrare, au devenit un criteriu fierbinte de evaluare a idolilor printre internauți. Pe măsură ce industria K-Pop asistă la un val de noi idoli, dar și veterani făcându-și revenirea pe scenă, calitatea interpretărilor live a devenit un subiect tot mai des dezbătut.

Aceste evoluții de la finalul show-ului, în mod obișnuit mai lejere, le oferă idolilor șansa să interacționeze liber cu fanii și să-și pună în valoare personalitatea. Spre deosebire de evoluția principală, cu o coregrafie bine pusă la punct, momentele de bis nu pun neapărat accent pe precizie și ni-i arată pe artiști desfășurându-se liber pe scenă, interacționând direct cu publicul. Chiar această relaxare se pare că a dat naștere controverselor printre fani.

În lumina reflectoarelor s-a aflat recent trupa LE SSERAFIM, grup care a urcat în topuri cu hituri precum „Easy” sau „Smart”. Totuși, discuțiile pe marginea succesului lor nu sunt axate doar de bunele poziții din clasamente. Ele se concentrează și pe natura prestațiilor celor cinci fete în cadrul show-urilor muzicale după câștigarea diverselor premii. Dezbaterea înclină mai mult spre momentele de bis, scenele encore, din timpul prestațiilor trupei, fapt ce trezește reacții mixte printre internauți.

Dacă o parte a publicului consideră cu modul trupei LE SSERAFIM de a aborda scenele de bis, aparent jucăuș și lipsit de seriozitate, este pur și simplu felul lor de a se distra și de a interacaționa cu fanii, de celalaltă parte sunt tot mai multe voci care pun sub lupă în mod serios calitățile vocale ale membrelor. Cei nemulțumiți de prestațiile grupului de fete sunt de părere că fără coregrafiile intense care distrag atenția publicului, scenele encore ar scoate la iveală limitări în privința calităților vocale, dând naștere la dezbateri legate de capacitățile per total ale grupului. De altfel, cel mai recent exemplu în acest sens îl constituie apariția trupei pe scena „Coachella”, evoluție care i-a determinat pe mulți spectatori să ridice din sprâncene la auzul interpretării vocale. Totuși, trupa LE SSERAFIM nu este prima care atrage atenția din acest punct de vedere și nu este prima dată când internauții discută în contradictoriu pe marginea talentului muzical al idolilor. Anterior, mulți fani ai muzicii pop sud-coreene au avut comentarii legate de prestația lui Momo din TWICE într-un astfel de moment.

Dat fiind faptul că în industria K-Pop cariera unui idol atârnă de capacitatea acestuia de a cânta aproape de perfecțiune, există un grad ridicat de dezamăgire al internauților în ceea ce privește abilitățile anumitor grupuri de a cânta live. Efortul de a menține stabilitate vocală în timpul unor coregrafii complexe este fără doar și poate uriaș. Totuși, nu este prima dată când trupele K-Pop aduc în fața publicului dansuri complicate. „Heartbeat” de la 2PM, „Growl” sau „Monster” de la EXO, „Fire” de la BTS sau majoritatea pieselor GFRIEND, fiind doar câteva exemple.

Pentru a-și susține afirmațiile, fanii vin și cu alte exemple. Baekhyun din EXO este dat ca reper de internauți, acesta fiind celebru pentru capacitatea sa de a atinge impecabil o succesiune de note înalte chiar și prins fiind în mijlocul unor coregrafii riguroase. În mod similar, Woohyun din INFINTE a dat dovadă de un control excepțional al interpretării sale fără a lăsa mișcările intense sa îi afecteze actul artistic. Mai mult, MAMAMOO se evidențiază ca fiind un grup unde toate membrele livrează constant interpretări live care înglobează complexitatea și forța cântecelor lor indiferent de provocările aduse de momentele coregrafice.

Aceste exemple vin să ne amintească de standardele înalte pe care generațiile anterioare de idoli, care au reușit să găsească echilibrul între cântatul live și rutina solicitantă de dans, le-au stabilit. Această abilitate nu doar că a generat așteptări din partea publicului, dar a dus și la un grad mai înalt de rigurozitate cu privire la noii idoli. În plus, idolii din vechea gardă aveau cântece mult mai lungi, minim trei minute, în vreme ce piesele noilor idoli abia ating două minute. Așa că, luând în considerare toate aceste aspecte, internauții de întreabă ce scuză au noii idoli pentru a nu oferi conținut similar?

Luând în considerare popularitatea uriașă de care se bucură muzica K-Pop la nivel gobal și reputația acesteia pentru pestațiile electrizante, dezbaterea pe marginea subiectului „interpretare live versus calitatea prestației per total” rămâne una semnificativă. Atinge puncte sensibile legate de ce anume apreciază fanii mai mult la artiștii preferați și pe ce aspecte pune industria accent atunci când vine vorba de talent și divertisment. Care dintre obiective primeaza? Livrarea unei interpretări impecabile din punct de vedere vocal sau crearea unui show dinamic care să energizeze și implice audienta chiar dacă asta ar însemna ca, uneori, artiștii să apeleze la playback. Pe măsură ce industria K-Pop continuă să se dezvolte se vor găsi, cel mai probabil, noi căi de a echilibra aceste elemente, punându-se, poate, mai mult accent pe calitățile vocale fără a compromite, în același timp, spectacolul aparițiilor pe care fanii îl adoră. În cele din urmă, așa cum arată și exemplele de mai sus, artiștii care au impactat industria K-Pop în trecut au reușit acest lucru.

Nu în ultimul rând, importanța acestei dezbateri stă în preferințele personale ale fanilor. În vreme ce unii pun talentul mai presus de orice, alții ar putea analiza produsul oferit de artist ca un întreg care, pe langă voce, înglobează și apariția scenică, latura vizuală sau momentele coregrafice. Voi pe ce puneți accent mai mult? Treceți cu vederea unele lipsuri vocale dacă trupa/ idolul pune în scenă un show plin de elemente spectaculoase sau calitățle vocale primeaza? Am fi curioși să vă aflăm părerea pe maginea acestui subiect în comentarii.

Sursa: allkpop

Foto: allure