Nu am cum s-o spun pe ocolite, a fost o săptămână deplorabilă! Am vreo două, trei piese de nivel mediu, restul… să spunem că doar mama lor i-ascultă.

Începem cu Risso care a lansat melodia Allergy. Individului din spate i-a fost rușine să apară într-un astfel de videoclip. Nu știu de ce tot insistă ăștia să țină telefonul pe verticală când filmează, pare că mă uit printr-o ușă întredeschisă.  Ăștia or avea fantezii cu sasaeng?

 

Titlu sincer: It’s nothing.

 

Băieții ăștia ne întreabă dacă se pot despărți. Da, din partea mea…

 

Auzi la el, Knave – și omul e mai docil decât motanul meu. Cu un astfel de nume nu mă aștept chiar la Rainig Blood, dar măcar o baladă rock acolo…

 

Xion cu melodia Pass me by. Titlul sincer numărul 2, sfat urmat cu sfințenie.

 

Dok2, și o grămadă de alți inși, lansează melodia No switching sides. Aș prefera să treacă și ei de partea bună a hip-hopului vreodată.

 

Ăla nu e un măr proaspăt mușcat! De câte ori a trebuit să filmeze secvența aia?

 

Să aștepți 45 de secunde pentru o astfel de melodie?

 

Vai ce început meseriaș are piesa asta! Deja mă pregăteam s-o includ în Top 10 pentru 2018, când, deodată, a început vocalul… A fost amuzant – într-un ciudat-bolnav-sinistru-deloc-amuzant fel! Frumoasă metodă de a ruina o piesă dealtfel grozavă!

 

Ok, am înțeles, Heera are voce bună, cee ce valorează fix cât negru sub unghie dacă nu ai și o piesă pe măsură.

 

Nu mă miră calitatea piesei dacă o produci în timp ce-ți faci tatuajul!

 

Cracker cu One Day. Exact cât o zi de lungă mi s-a părut așteptarea până să înceapă piesa.

 

Când melodia începe cu ”YeaAaA-ei…uuUououuoou” știi singur că nu urmează nimic fantastic.

Melodia de restaurant a săptămânii trecute vine de la Orthopedic Project. Bucurați-vă!

 

Nu..

 

Oi, doamne! Melodiile cu copii își au locul numai în emisiunile pentru copii, în rest sunt cancer.

 

E trist când un peisaj sumbru de iarnă reprezintă partea incitantă dintr-un videoclip.

 

Soya prinde și ea ultimul tren cu moda tropical house. Suntem deja sătui de genul ăsta, nu?

 

E o melodie coreeană, este pop (sau pe-acolo) dar nu are nici un strop de k-pop în ea. E unul din videoclipurile alea în care observi ceva nou de fiecare dată când îl urmărești și asta face peisa Ember să fie interesantă.

 

Ascultabilă.

 

V-a distrat oferta muzicală de săptămâna trecută?