În ultimii ani, muzica K-pop a ajuns la un public din ce în ce mai mare, reușind să spargă barierele culturale și lingvistice. Fenomenul K-pop este, totuși, doar vârful unui iceberg cu rădăcini bine ancorate în însăși istoria țării est-asiatice.

Muzica Trot (트로트) este considerată ca fiind cea mai veche formă de pop coreean și își are originile cu mai bine de 100 de ani în urmă. În timpul ocupației japoneze, care a marcat peninsula coreeană din 1910 până spre finalul celui de-al doilea război mondial, în 1945, genul muzical s-a dezvoltat sub influența „enka”, un stil muzical tradițional din țara soarelui răsare. Se crede, de asemenea, că și prezența trupelor americane staționate în țară în timpul și după războiul coreean și-a adus aportul la evoluția muzicii Trot. Ritmuri nord-americane și-au spus cuvântul, uneori genul fiind asemuit cu blues-ul american. În scurt timp, genul muzical a început să-și însușească propria identitate, găsind echilibrul între influențele japoneze, occidentale și ritmurile stilului tradițional „pansori”.

• Ce înseamnă muzica Trot?

Denumirea „trot” este o prescurtare a termenului „foxtrot” și definește un ritm în doi timpi întâlnit adesea în sălile de bal. Energic și repetitiv, un cântec al genului Trot vorbește adesea despre iubire și bucuria de a petrece. Inflexiunile vocale adaugă o tușă inconfundabilă, uneori melancolică, pieselor. Această tehnică, dar și ritmul specific imprimă cântecelor energie și un caracter jovial, dându-le o dimensiune oarecum paradoxală. „Inima ți se strânge, ai un gol în stomac în timp ce o tristețe aparte te acaprează. Nu este complet dureros, ci mai degrabă reconfortant – ca și cum ai auzi vocea unui vechi prieten.” Genul poate lua o sumedenie de forme, având în același timp capacitatea de a-și păstra particularitatea locală.

În anii `50, până spre anii `80 ai secolului trecut, versurile triste și poveștile tragice dominau lirismul pieselor Trot mai ales în contextul în care poporul coreean abia începea să-și revină după războiul ce îi divizase țara și familiile. Cântecul „Heartbreaking Miari Hill”, lansat în 1954 de Lee Hae-yeon, este emblematic acelei perioade, versurile evocând durerea separării și a pierderii celor dragi.

În aceeași perioadă, tot mai multe voci catalogau genul ca fiind moștenire a imperialismului japonez, fapt ce a dus, spre sfârșitul anilor `60 la o serie de restricții. Radiodifuzorii au încetat să mai promoveze piese cu „iz japonez”, iar alte aproximativ 100 de cântece au fost complet interzise de reglementările etice și morale din sfera artistică. Anii `80 aveau să aducă eliminarea constrângerilor, acestea întâlnind opoziția publicului meloman mai puțin interesat de politizarea creațiilor artistice de orice fel.

Din acest moment, muzica Trot a parcurs o nouă etapă de dezvoltare. Au apărut subgenurile pop-trot și dance-trot, puternic impactate de cele două curente muzicale – pop și dance. În ciuda acestor influențe moderne, spre sfârșitul anilor `90, genul începe să piadă teren în rândul tinerilor mai ales din cauza asocierii acestuia cu trecutul dureros și poveștile puternic înrădăcinate în suferința colectivă. La sfârșit de secol XX genul rămânea specific vechilor generații, în timp ce tinerii se îndreptau spre noile curente, inclusiv spre ceea ce avea să devină mai târziu cunoscut drept K-pop.

• Revitalizarea unui simbol cultural

Istoria Trot se confundă în mod semnificativ cu istoria poporului. Greu încercați de vremuri, coreenii și-au găsit consolarea în muzică și și-au spus povestea prin ea. Așa cum am văzut, temele predominante ale pieselor, care se regăsesc în prezentul, dar mai ales în trecutul Coreei vorbesc despre rezistență, supraviețuire și forța de a depăși orice obstacol.

Noul mileniu găsește lumea divertismentului din Coreea de Sud într-o misiune de a revitaliza genul și a-i reda locul pierdut în preferințele publicului tânăr. Începând cu 2010 tot mai multe programe radio și TV au fost create special pentru a aduce în atenția noilor generații cele mai proeminente nume ale genului. Nu a fost ocolit nici visul de a crea o nouă generație de muzicieni Trot.

Un exemplu, în acest sens, este show-ul de talente „Miss Trot” unde soliste aspirante au luptat pentru oportunitatea de a înregistra propria piesă, dar și pentru un premiu în bani. Grație populariății primei emisiuni, varianta dedicată vocilor masculine a fost lansată în 2020 sub numele de „Mr. Trot”. Cele două proiecte și-au atins obiectivul, tinerele generații începând să manifeste un interes din ce în ce mai mare pentru muzica ce până de curând era considerată ca fiind mai degrabă plictisitaore și ciudată.

Tinere voci ale scenei Trot au pus de asemenea umărul la acest efort. Jang Yoon-jeong își lansa primul album, dedicat muzicii tradiționale coreene, inclusiv Trot, la doar 24 de ani. Park Hyun-bin sau Hong Jin-young fac de asemenea parte din noul val al generației Trot. În acest fel inclusiv veterani ai muzicii Trot au început să revină în atenția publicului, piesele lor fiind readuse în atenția ascultătorilor. Jin Sung-chul, care a debutat în 1994 cu piesa „Your Lantern” este unul dintre numele cu greutate și o sursă de inspirație pentru tineri care doresc să facă o carieră în muzica Trot. În 2020, cu ocazia sărbătorii Chuseok, Na Hoon-a, cunoscut și ca „împăratul Trot” a revenit pe scenă după 15 ani de absență cu un concert special difuzat la KBS.

„The Cherry Blossom Road”, Jang Yoon-jeong (2017)

„At Andong Station”, Jin Sung-chul (2008)

• De la Trot la K-pop

În zilele noastre, la eforturile de popularizare a muzicii Trot contribuie și o serie de idoli K-pop. Nu de puține ori, aceștia sunt văzuți fredonând cântece Trot în culisele concertelor sau a emisiunilor de varietăți la care mulți dintre ei iau parte. Cum fanii K-pop sunt curioși să afle tot ce ține de lumea idolilor favoriți, mai e un singur pas până la interacțiunea cu vechiul stil de muzică pop.

În cele din urmă, atât muzica Trot, cât și cea K-pop au ca obiectiv unirea comunităților prin evocarea sentimentelor și trăirilor ascultătorilor, indiferent de vârstă. Generațiile se schimbă, dar nevoia acestora de a se regăsi prin muzică și a-și auzi povestea spusă de cei pe care îi admiră, niciodată.

Muzica Trot are meritul de a fi cea care a dat naștere pop-ului coreean așa cum îl știm noi azi. O punte între generații, un simbol alături de ceea ce va deveni, probabil, un alt simbol în zestrea culturală a coreenilor.

Kim Yeon Ja alături de starurile K-pop la KBS Song Festival (2018)

Sursa: (1), (2), (3), (4).

Sursa foto: worldatlas.com, theculturetrip.com, creatrip.com