Cele două temple budiste de secol XVII fac acum parte din patrimoniul național cu titlul de „comoară” după decizia Serviciului pentru Patrimoniul Coreean.
Conform sistemului de clasificare a patrimoniului din Coreea, o „comoară” se situează cu un singur nivel sub statutul de cea mai înaltă comoară națională a țării, onorând clădiri și artefacte de o importanță istorică și artistică majoră.
Clădirile nou recunoscute sunt Sala Daeung de la Templul Unheung din districtul Goseong, provincia Gyeongsang de Sud, și Sala Daeung de la Templul Geodong din Yeongcheon, provincia Gyeongsang de Nord. Ambele servesc drept săli principale de rugăciune ale unor temple atribuite în mod tradițional călugărului Uisang din secolul al VII-lea, deși structurile din lemn care s-au păstrat datează din perioada târzie a Dinastiei Joseon.
Sala principală a Templului Unheung, construită în 1682, stă ca un monument al rezilienței din timp de război. În timpul invaziilor japoneze în Coreea din 1592–1598, templul a servit drept punct de sprijin strategic pentru călugării războinici înainte de a fi ars din temelii în luptă. Analiza stâlpilor și a grinzilor sale a confirmat că lemnul folosit pentru reconstrucția sălii a fost tăiat între sfârșitul anului 1681 și începutul anului 1682. În fiecare a doua lună lunară, templul organizează în continuare un ritual budist tradițional în onoarea călugărilor căzuți la datorie, a miliției civile și a trupelor guvernamentale.
Sala Templului Unheung este neobișnuit de amplă pentru epoca sa. În timp ce majoritatea sălilor de după invazie măsurau trei travee în partea din față, această structură are cinci travee lățime și trei adâncime și un acoperiș în două ape. Este singura sală de o asemenea amploare rămasă în provincia Gyeongsang de Sud. Constructorii săi au echilibrat măreția cu pragmatismul, împodobind consolele streașinii frontale cu ornamente complexe, în timp ce au păstrat consolele din spate în mod deliberat simple, o reflectare a constrângerilor economice și a priorităților sociale de la sfârșitul secolului al XVII-lea. De asemenea, se păstrează pictura sa decorativă originală din secolele al XVII-lea și al XVIII-lea.
La aproximativ 140 de kilometri spre nord-est, istoria Sălii Daeung a Templului Geodong se întinde atât pe perioada târzie a epocii Joseon, cât și pe perioada mișcării de independență a Coreei de la începutul secolului al XX-lea împotriva dominației coloniale japoneze. În 1906, templul a servit ca loc de adunare pentru Armata Dreptății Sannam, o miliție regională anti-japoneză.
Deși Templul Geodong nu deține înregistrări scrise privind construcția, lemnul sălii a fost datat în 1682. Oficialii însărcinați cu patrimoniul au lăudat conservarea tehnicilor de prelucrare a lemnului specifice perioadei, a metodelor de armare structurală și a sculpturilor interioare vibrante.
Serviciul pentru Patrimoniul Coreean a declarat că va colabora cu guvernele locale și cu administratorii templelor pentru a asigura conservarea sistematică a ambelor situri.
Sursa: koreatimes.com
